Patru pensionari atacaţi, din care unul, suferind un şoc psihic, a devenit o „legumă” * Cornelia, nepoata Straticăi Patriche, i-a smuls banditului ciorapul de pe faţă
Să intrăm direct în subiect: în noaptea de 23 spre 24 noiembrie 2012, la Meria, în nordul judeţului, s-au comis două tâlhării ce aveau să cutremure satul a doua zi, când s-a aflat de ele. Victimele celei dintâi, soţii Stratica, de 77 de ani şi Costache Patriche, de 80: „Am văzut moartea cu ochii”, ne-au declarat, sâmbăta trecută, amândoi. La lăsarea întunericului, fiindcă o durea rău spatele, Stratica Patriche este frecată cu un unguent de către o nepoată de-a sa, Cornelia. Recunoscători, cei doi pensionari o roagă să rămână peste noapte la ei. Pe patul de lângă sobă, bătrâna şi cu nepoata sa. Pe celălalt, dinspre geam, îmbrăcat - să nu-i fie frig - cu un veston militar gros, stăpânul casei. Ieşind afară, pe la miezul nopţii, Cornelia uită la revenirea în casă să asigure uşa pe dinăuntru cu zăvorul, vârându-se sub plapumă. Dormeau când s-au pomenit cu trei indivizi mascaţi luând camera cu asalt. Lumina electrică, întreruptă de la tablou. În mâna fiecăruia dintre hoţi, câte-o lanternă.
Primul cuvânt rostit de tâlhari: „Banii!” Fără să mai aştepte răspunsul, unul dintre ei se repede spre Costache Patriche, îl dă la o parte şi bagă mâna sub perna omului. Rezultatul: nimic. Mâniindu-se, îl apucă pe pensionar de-un picior şi-l trage jos. Paralizată de frică, de pe patul ei, doamna Stratica, spre tâlhari: „Nu-mi omorâţi soţul şi nu mă omorâţi nici pe mine. Mâine mă împrumut de bani şi vi-i aduc eu acasă!” Indivizi cu inimi de piatră. Apucând-o de-un picior, o trag şi pe ea în mijlocul odăii, ameninţând-o că o vor viola dacă nu scoate banii. Patul ei, de la orizontală, este ridicat în poziţia verticală. Salteaua, la control. Pernele, la control. Din nou, spre dezamăgirea infractorilor, nimic. Observând un lighean pus pe sobă, sus, răstoarnă pe jos tot ce era în el - făină de mămăligă. Hârtiile din sertare, aruncate cât e casa. Televizorul, pentru că nu găsiseră bani sub el, este răsturnat.
Prinzându-se cu o mână de piciorul mesei, Costache Patriche face faţă agresorilor, protejându-şi buzunarul de la veston în care avea două sute de lei. I l-au rupt, fără să mai apuce să pună mâna pe bani. Nepoata, Cornelia, pentru că îl recunoscuse pe unul dintre tâlhari după timbrul vocii, se năpusteşte asupra lui şi-i trage masca de pe faţă: „Georgian, tu eşti!” Era cel poreclit în sat Târciu. În clipa aceea, tâlharilor le-a fugit pământul de sub picioare, bulucindu-se spre ieşire, să dispară. Ce au lăsat în urma lor, în casa mare: haine împrăştiate peste tot, cuverturi smulse de pe paturi, sertare trase. Cu minţile înfierbântate, s-au urcat până şi în pod, căutând şi acolo bani. Nimerind peste o sticlă cu rachiu, au băut din ea cât a putut fiecare, turnând restul lichidului în bocancii lui Costache Patriche - căptuşiţi, noi-nouţi. Nu s-au mulţumit însă numai cu atât: descoperind provizia de borcane cu gem a gospodinei, iau două, le scot capacele şi toarnă, în batjocură, tot conţinutul lor peste cearşafurile-plic cumpărate pentru moarte, extrase din pungile lor sigilate, de celofan.
De la ei, muşcându-şi buzele, actorii răului trec la uliţa următoare, luându-i în primire şi pe Maria Chirvase, de 82 de ani şi pe Tănase Pricope, de 80. I-au găsit dormind în camera de la faţă. Cum în acele zile ţara vuia că vine sfârşitul lumii, femeia, auzind zgomote de uşi rupte, a crezul că a început Judecata de Apoi. Fondul sonor era de apocalipsă. Informaţia, de notorietate în mahala, cum că concubinul ei obişnuieşte să-şi ţină parte din economiile băneşti, zi şi noapte, în buzunarul de la cămaşă, i-a făcut un imens deserviciu: primul dintre necunoscuţii care au dat buzna în casă, „cu lanternă de vânătoare în mână”, s-a dus direct la patul lui şi i-a luat din buzunarul ştiut tot ce a găsit - câteva sute de lei. Habar n-avea banditul că Tănase, în antreu, ţinea ascunsă suma de 2.000 de lei, într-un borcan. Femeia, încercând să îmbuneze tâlharii: „Căutaţi cât vreţi, dar eu vă spun că nu veţi găsi nimic. Tot ce am avut am dat băieţilor mei!” Pe loc, de la unul, două palme peste faţă. Tâlharul rămas afară, cu misiunea de a păzi intrările, băgând capul înăuntru: „Dacă mai sufli o vorbă, te leg şi îţi tai şi gâtul!” Cel mai gros de obraz dintre ei i-a pus mâna între picioare, ceea ce a determinat-o pe bătrână să riposteze cu cârja.
Suferind un şoc psihic, Tănase al ei, dintr-un bătrân normal, care, de exemplu, în seara de dinaintea tâlhăriei a ieşit din casă şi a închis singur coteţul la găini, a devenit o „legumă”. Azi îi plângi de milă. E blocat pentru totdeauna în pat, aiurează, visează îngeri cu lanterne, tăbărând peste el. Medicul său de familie este rezervat în privinţa evoluţiei în bine a stării sale de sănătate. Tâlharii ar trebui, dacă pe Tănase Pricope ar avea cine să-l apere în Justiţie, să răspundă penal şi pentru asta. L-au nenorocit.
Pentru derutarea anchetatorilor, joia trecută, dimineaţă, la Costache Patriche s-a găsit în curte, aruncată peste gard, o filă cu un text scris de mână - era înştiinţat că adevăraţii tâlhari nu sunt cei cercetaţi de Poliţie, ci alţii, dând nume. O minciună ce n-a… ţinut. Până şi câinele Poliţiei de la Tg. Bujor, cunoscutul Lup, „subordonatul” direct al domnului subofiţer Ion Coroiu, adus la faţa locului, a luat-o pe urmele tâlharilor, mirosindu-le, spre Slivna, căci grosul bandei este din acest sat.
Identificaţi după o muncă poliţienească dură, răufăcătorilor li s-a întocmit dosar de cercetare penală. Doi dintre ei sunt minori. În final, la reconstituirea infracţiunilor, numai unul singur a fost „plimbat” prin Meria. Este unul dintre cei care au recunoscut totul, fapt apreciat ca atare de instanţă. Pentru a-i putea aduce în faţa magistraţilor, agenţii de la Bereşti-Meria s-au dovedit a fi demni de uniformele pe care le poartă, chiar dacă au rămas cu maşina instituţiei pe butuci - tâlhăriile de la Meria, ca să le dea de capăt, le-au consumat toată cota de benzină. Din toată bandă, unul, cu siguranţă, este fugit în străinătate. Cei prezentaţi la Judecătoria Tg. Bujor cu propunerea de a fi arestaţi preventiv au avut, vinerea trecută, un noroc chior: s-a dispus să fie judecaţi în libertate. Aflându-se de hotărâre, mulţi dintre sătenii din Meria s-au revoltat: „Nu se poate una ca asta. Ne simţim trădaţi de către judecători. Satul este plin de pensionari care se tem pentru bănuţul şi vieţile lor”.
Potrivit verificărilor făcute la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, faţă de cele două persoane s-a luat măsura interdicţiei de a părăsi ţara, iar procurorii nu au atacat decizia magistraţilor. În aceeaşi cauză mai sunt anchetate încă trei persoane. (Teodora Miron)