Înainte de a se alătura grupului de însoțitori și adepți ai lui Iisus, Petru (pe numele adevărat Simon) și fratele său Andrei erau pescari. Iisus l-a numit Chefa, adică „piatră”, iar numele său se va romaniza în Petrus.
Noul Testament arată că Petru, cel mai vârstnic dintre apostoli, s-a lepădat de trei ori de Mântuitor dar, după Înviere, este iertat și i se dă misiunea de a paște oile Domnului, lucru pe care îl va face prin Orientul Apropiat, Creta, Grecia și Roma.
Pavel se numea, de fapt, Saul și a fost unul dintre principalii prigonitori ai creștinilor până la momentul în care, într-o călătorie, a fost învăluit de o lumină strălucitoare și o voce din cer l-a determinat să renunțe la misiunea sa de prigonitor.
După convertire, la rândul lui, a propovăduit creștinismul din Asia Mică până în Spania. Viața sa a fost pusă în cumpănă de mai multe ori, fiind arestat de patru ori din cauza convingerilor religioase. În cele din urmă, s-a stabilit la Roma, unde a colaborat cu Petru.
Cei doi apostoli au murit în timpul campaniei anti-creștine ordonate de împăratul Nero. Petru a fost condamnat la crucificare și a ales să fie executat cu capul în jos, spre a se deosebi de Mântuitor. Pavel a fost decapitat.
Potrivit Ministerului de Interne, aproape 500.000 de români îşi serbează onomastica de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel; dintre ei, peste 370.000 sunt bărbaţi.
În popor se spune că, odată cu această sărbătoare, privighetorile și cucii își încetează cântecul și apar licuricii. Dacă tună în această sărbătoare, nucile vor putrezi pe ram.
Cei doi sfinți au fost adoptați drept ocrotitori ai sistemului penitenciar românesc.
