Câteodată, nişte lucruri relativ mărunte pot face diferenţa între o interacţiune favorabilă între doi oameni şi una care, să spunem aşa, lasă de dorit
O asemenea discuţie am avut, la un moment dat, cu o chelneriţă din Braşov, într-un restaurant din Piaţa Sfatului. Mâncasem pește (cred că era păstrăv), cu ceva legume. Când a venit să strângă, fata m-a întrebat ce nu mi-a plăcut, părând uşor îngrijorată, deşi eu lăsasem în farfurie doar capul, coada şi o felie de lămâie.
- Păi, nu prea îmi place capul de pește, iar coada... A fost foarte gustos, de fapt. O să mai trec pe-aici în mod sigur. Știi, eu am un motiv pentru care mă opresc de fiecare dată în Brașov: Berea asta, Zăganu. Doar aici o găsesc așa bună.
Chelnerița a zâmbit de data asta.
- Eu citesc altceva în farfuria dumneavoastră, mi-ați transmis un mesaj.
- Ăăă... cum așa? Puteți ghici în... farfurie?
Eram vizibil încurcat, n-aveam nicio idee despre direcția spre care vrea să îndrepte discuția...
- Să vă explic. Ați așezat tacâmurile într-un anume fel. Pentru mine, asta înseamnă că există ceva care nu v-a plăcut. E un mesaj...
- M-aţi pierdut total. Așa le așez eu mereu, de când mă știu. Cum ar fi trebuit să le așez?
Mi-a explicat foarte rapid cum e cu mesajele secrete, dar n-am luat-o foarte în serios. Ulterior, pe tren, am scotocit puțin prin Google și am fost surprins să aflu că avea dreptate.
Într-un restaurant, la finalul mesei, un chelner care știe meserie, pe care o și respectă, va ști exact ce anume dorești să-i comunici fără să scoți niciun cuvânt. Există un cod al comunicării între client și ospătar și constă în modul în care aranjezi tacâmurile pe farfurie, la finalul sau chiar în timpul mesei. Nu știam asta, acum știu.
"Codul secret", mai puțin cunoscut, al restaurantelor
