Am primit la redacţie o scrisoare de apreciere la adresa unui demers memorialistic pe care noi deja l-am găzduit în paginile ziarului, este vorba despre volumul "Fetele de la Cuza", scris de profesoara de Limba şi literatura română Laila Samoil Chitic, ea însăşi o absolventă a actualului Colegiu Naţional "Al. I. Cuza". Ne-a scris despre această carte o altă doamnă profesoară, prin mâinile căreia au trecut generaţii întregi de elevi şi care este, la rândul dumneaei, absolventă a aceluiaşi liceu de prestigiu, fiind în acelaşi timp şi o veche colaboratoare a "Vieţii libere", Ioana Stoian.
Reproducem scrisoarea, cu menţiunea că, deşi suntem de acord că demersul ar putea fi continuat cu alte promoţii şi am putea, eventual, să găzduim un asemenea foileton, acesta ar trebui făcut tot de absolvenţi ai liceului în cauză.
"Galațiul este orașul meu în care viețuiesc și încă mă desăvârșesc ca om, ca cetățean loial. Timp de opt decenii i-am fost martor la bucuriile și tristețile prin care a trecut.
Tăvălugul timpului se pare, totuși, că nu a reușit să-i umbrească farmecul de atunci și de acum, ca fiind ”oraș cumplit de negustori” (B. Nemțeanu), ”orașul dintre ape”, ”orașul roșu” sau ”orașul cu floare de tei”, înveșnicit de Vasile Șeicaru – menestrelul și profesorul de Educație fizică. Tot Domnia sa ne amintește pe strună de chitară că suntem aceia ce încă mai ”dunărim cu Dunărea”.
Trec deseori pe lângă colțul acela de Galați ce mai păstrează parfum de epocă. Au mai supraviețuit, ca prin minune, petice de macadam, case vechi ascunse într-o fundătură, case de o frumusețe aparte, cum e și casa distinsului nostru profesor Ioan Brezeanu. Acolo, la intersecția străzilor Aleea Școlii cu Brigadierilor se află (se afla) Colegiul ”Alexandru Ioan Cuza” fost Liceul nr. 3, fost Liceul Israelit de Fete, fosta Școală Comercială.
Clădirea revendicată ajunsă o ruină își însușește acum, la propriu, sintagma bacoviană ”liceu cimitir al tinereții mele”. Clădirea impunătoare în memoria colectivă, poarta de metal a intrării elevilor, scările, soclul statuii Pârcălabului de Galați, ne amintesc de zarva, emoțiile, flirturile, săruturile furate în grabă.
În timp, toate acestea au zămislit fenomenul ”Cuza”, spiritul ”Cuza”. În spiritul acesta și nu numai, orașul nostru dăinuie și va dăinui în inimile absolvenților. Peste astea toate, s-a adăugat admirabil cartea ”Fetele de la «Cuza»”, scrisă de doamna profesor Laila Samoil Chitic. Un demers antologic ce ne lipsea. Târziu am aflat de existența acestei cărți, dar am reușit să achiziționez ultimele patru exemplare, trei dintre ele dăruindu-le. Citind, de la primele propoziții, am avut un deja-vu. Deși aparțin altei promoții (1959-1963), considerată ”Promoția Pârcălabului”, spiritul ”Cuza” învăluie. Micile diferențe constau doar în rigurozitatea regulamentului școlar, vădit mai aspru în vremea anilor 60. Spre exemplu, uniformele noastre erau de culoare bleumarin, lungi, închise până sub bărbie, cu guleraș alb strașnic apretat. Pentru un guleraș de nailon am fost aspru criticată la Cabinetul UTC, de către profesorul Acatrinei.
Așadar, stimată doamnă profesor Laila S. Chitic, se cuvine să vă mulțumesc, chiar în numele miilor de absolvenți. Cartea dumneavoastră, așa... ca o ”Foae pentru minte, inimă și literatură”, în afară de picurii nostalgiei, se remarcă și prin rigoarea expunerii evenimentelor, semn al unei memorii afective ce nu dă greș. Portretele profesorilor făcute cu atâta dibăcie nu sunt altceva decât un tribut adus acestora. Și acum, pentru ca bucuria acestei cărți să continue, gândesc că ar fi binevenit un demers jurnalistic, un subiect de atmosferă pus în paginile ziarului nostru cel de toate zilele, cotidianul ”Viața liberă”.
Cu siguranță (zic eu), multe dintre fete ar dori să-și depene impresii, amintiri, ce se vor întregi într-un serial narativ-sentimental. Chiar întrevăd impactul catalitic asupra cititorilor noștri. Este, poate, ”un ideal, dar în spatele căruia poți să-ți permiți orice”, parafrazându-l pe Emile Zola.
Semnează o colegă întru arme de la ”Cuza”, o gălățeancă pentru gălățeni în răgazul lecturii.
prof. Ioana Stoian"
