* „Ministrul de la Agricultură ar putea înlătura o condiţie nedreaptă pentru tinerii fără liceu” *
De o bună bucată de vreme, Gabriel Constandache, din Moscu, administrator de întreprindere individuală, încearcă din răsputeri, în baza planului de afaceri, să obţină sprijin financiar nerambursabil de la Uniunea Europeană, pentru a-şi dezvolta exploataţia agricolă. Deplasări la Galaţi, discuţii cu consultanţi, speranţe.
Ca tânăr fermier, Ghidul solicitantului – Măsura 112 a fost pentru el un fel de Biblie. Acum nu mai este.
Produce legume şi flori pentru piaţă, contribuind deci, şi el, prin impozitele şi taxele plătite, la alimentarea bugetului statului. Solariile sale pot fi vizitate!
Din nefericire pentru domnul Constandache, fondurile UE se opresc la poarta sa. Nu poate beneficia de niciun euro (şi se dau până la 20.000) din pricina unei „şopârle” strecurate intenţionat în Ghid (vezi Condiţiile minime obligatorii pentru acordarea sprijinului).
Are exploataţie. Posedă certificat de calificare profesională, eliberat de O.J.C.A. Galaţi („Lucrător în cultura plantelor”). Vârsta, 35 de ani. Ceea ce îl dă peste cap, nivelul studiilor. Se cere să fii absolvent de liceu sau de şcoală profesională agricolă. Or, calificarea dumnealui iniţială este alta.
Iar ca Gabriel Constandache sunt mulţi în România. La Matca şi Corod, câţi vrei!
- Degeaba sunt specialist, ne-a spus, în producerea legumelor timpurii, că sunt respins. 20 de hectare cultivate cu pepeni olandezi şi galbeni, cartofi iarovizaţi, mii şi mii de fire de muşcate de Israel, 20 de soiuri de petunii curgătoare, spanac, ridichi timpurii, varză, ardei…
De ce nu ni se spune, de la Bucureşti, clar, că de banii europeni pentru instalarea tinerilor fermieri nu poţi beneficia dacă nu eşti absolvent de liceu? Mă cred păcălit şi discriminat. Te duci să depui dosarul şi ţi se arată…uşa.
- Ce s-ar putea face?
- Eliminarea discriminării din Condiţiile obligatorii. La recenta Conferinţă a PSD, de la Tg. Bujor, auzind că vine senatorul Saghian şi doamna Adriana Ţicău, m-am dus la Casa de Cultură, aducându-le la cunoştinţă nemulţumirea mea. Răspunsul lui Gheorghe Saghian: „Să vedem ce vom putea face”.
