Tatăl lor aşteaptă să i se confirme diagnosticul de cancer pulmonar cu metastază, iar mama munceşte cu ziua prin sat
Cel care ne-a solicitat în câteva rânduri prezenţa şi ajutorul sunând la redacţie este George Adrian Barbu din satul Cişmele, comuna Smârdan. Despre cazul său noi am mai scris. Spuneam atunci că pe biletul lui de ieşire din spital la diagnostic e o întreagă listă: TBC, diabet, obezitate, la care se adaugă suspiciuni de cancer pulmonar cu metastază osoasă şi hepatică.
"M-am dus la spital, că nu mai puteam respira. Mă dor şi oasele. Abia mă mişc. În două săptămâni, am slăbit 20 de kilograme. Sigur am cancer, dar să vedem şi rezultatele la analize", spune omul, abia răsuflând. După cum arată, înclin să-i dau dreptate, deşi nici eu nu sunt doctor.
Îmi spune că veniturile familiei se reduc la indemnizaţia de 400 de lei şi la alocaţia copiilor. Bani insuficienţi când vine vorba să cumpere medicamente, mâncare, haine şi cele trebuitoare pentru şcoală celor trei copii pe care-i mai are în întreţinere. Soţia sa lucrează cu ziua prin sat şi mai aduce câte ceva, dar e insuficient.
Întreb cu ce putem ajuta. "N-avem nimic. Însă copiii sunt cea mai mare problemă. Lor le trebuie cărţi la şcoală şi îmbrăcăminte de iarnă. Poate şi ceva de mâncare. Lemne de foc ne-au adus, ieri, de la primărie", vine răspunsul.
Pe lângă băiatul pe care l-am găsit acasă, desculţ şi cu pantalonii găuriţi în genunchi, George Barbu mai are trei fete. Cea mai mare şi-a găsit ceva de lucru la Galaţi şi stă la o mătuşă. Celelalte două fete sunt încă eleve, una în clasa a V-a, cealaltă în clasa a VII-a.
"Îi ajutăm cât putem"
La Primăria Smârdan, cazul familiei Barbu pare bine cunoscut. "Ieri le-a dus domnul primar lemne. Astă-vară le-am trimis firmă de deparazitare, că îi umpluseră puricii. Le mai scapă lumea câte un ban. Le e milă de copii", ne spune angajatul primăriei, la care am ajuns pentru că nu-l găsisem pe primar.
Pe Costică Stroea l-am prins mai târziu la telefon. Mi-a spus că tot de dragul copiilor încearcă să-i ajute, dar că posibilităţile sunt puţine. "Ştiţi câţi oameni necăjiţi avem în comună?", mă întreabă aproape retoric. Recunoaşte că cei trei copii ai familiei Barbu, chiar dacă nu se omoară prea tare cu învăţătura, merg totuşi la şcoală, măcar să nu piardă alocaţia. "Îi ajutăm cât putem. Dar ar trebui să mai vrea şi ei să facă mai mult pentru copiii lor", mai spune primarul.
Bani pentru cărţi şi îmbrăcăminte de iarnă
Cei trei copii rămaşi în familie merită o şansă. Iar şansa lor e, cu siguranţă, mersul la şcoală. Pentru asta au nevoie de cele trebuitoare. Bani pentru cărţi, rechizite, dar şi haine şi încălţăminte pentru iarnă. Cătălin poartă 33, în timp ce fetele au nevoie de încălţări cu numerele 36 şi 39. Cei care pot ajuta sunt rugaţi să sune sau să vină la redacţie sau pot contacta direct familia la telefon 0754.496.141.
