Stă acolo, pe o bancă din parcul spitalului, se bâțâie înainte și înapoi și face din buze împî, împî. La trei secunde dă o dată din cap, violent, și-și trage una peste față, parcă l-ar înțepa țânțarii.  Îi fac cu mâna, zice bîhî, bîhî. E o femeie. Sau un bărbat. Nu poți să-ți dai seama de la câțiva pași. Râde. Sus n-are niciun dinte. Îi curge scuipat din gură și se șterge cu mâneca. De sub buza de sus îi mai iese o buză. De fapt, nu-i spital aici. ...

Au venit ţiganii! Oamenii din Băneasa, judeţul Galaţi, au dat fuga la primărie: - Săriţi! Şi-au pus căldărarii şatra la intrarea în comună! N-ar fi prima oară. Şatra vine aproape în fiecare an în Băneasa. Unde e un tăpşan nepăzit, acolo se aşază. Nici nu ştii când îşi pun căldărarii corturile. Numai te trezeşti cu ele dimineaţa, coborâte parcă din cer pe funii groase de fum.- Practic, zice viceprimarul Aurel Miron, ca să intri în localitate trebuia să treci p ...

(Continuare din partea întâi) Adriana a adormit de cum a pus capul pe pernă. O auzeam cum sforăie uşor lângă Elena mea. Am adormit greu, tot gândindu-mă ce o să fac dimineaţă cu fata aceea. Apărută din senin, era să zic. Fata aceea apărută din întuneric. Cel mai la îndemână şi poate şi cel mai corect, adică legal, era să fac cumva să ajungă înapoi la casa de copii. Dar dacă, mă întrebam, ceea ce e legal nu e şi corect, nu e bine pentru Adriana? Ca unul care mân ...

Telefonul a sunat pe la două noaptea. Tare, ca la alarma pe unitate. Am sărit buimac pe aparat, mai mult să-l fac să tacă decât ca să răspund. Din receptorul căzut pe noptieră se auzea o voce de femeie. – Domnu’ ziarist? – Îîî... Da... Adică nu. La ora asta, nu! – Vă rog să veniți urgent până la mine. – Poftim? Cine sunteți? – Ați scris un articol despre mine, știți... mama cu șase fete... cea mare, violată de băiatul polițistului.... – Da, da... Î ...

(Continuare din episodul 4) Trec iar prin parcul Eminescu. Noaptea, ca să evit pe cât posibil, întâlnirea cu alți oameni. Dacă s-ar atinge câmpurile noastre olfactive, copacii din parc s-ar usca. Cum mă apropii, statuia poetului crește umedă și portocalie în lumina chioară a felinarelor. El, maiestuos, cu ochii spre cer; lipită de trupul lui, o muză grațioasă, cu torța inspirației în mână. De ani de zile, un obsedat misterios fură mâna muzei, de la încheietură, cu tot ...

(Continuare din episodul 3) Înghesuială în autobuz. Lângă mine, un moș mărunțel, cu haine cam ponosite. Dar mirosea frumos! O fi fost din Brăila? *  *  * Mi-am găsit o prietenă în Galați! Undeva în centru, în capătul unei alei cu castani, unde încă se mai văd printre crengi beculețe de la Crăciun, se află „Fata pe valuri“, grupul statuar al sculptorului Constantin Baraschi: o nimfă întinsă în mijlocul fântânii, superbă, înconjurată de pești grași, de br ...

(Continuare din episodul 2) Am visat că eram o pisică și mă spălam singur, cu limba. De ce nu m-o fi făcut Dumnezeu mâță? Motan. Mai bine castrat decât nespălat. Că și dacă îți merg brici sfintele scule, dar puți ca un sconcs, tot degeaba. *  *  * Se zvonește că „se dă iar căldură“. Zvonul le-a încălzit inimile oamenilor. Am auzit la piață: „Face el primarul nostru ceva, o manevră, și ne dă căldură și apă caldă! Nu ne lasă el așa!“. Căldura nu ...

(Continuare din epsiodul 1) Elena Udrea e ieșit din arest, de la Poliția Capitalei. E în arest la domiciliu. Stă bine mersi acasă, în paradisul penal construit cu bani publici când era ministru. ( Într-o țară în care Elena Udrea a fost ministru e ridicol să te plângi că ți-e frig în casă, că un oraș întreg dârdâie cu mâinile pe caloriferele moarte. Pentru că într-o țară în care Elena Udrea a ajuns ministru e posibil orice.) Acum Udrea e acuzată de altă mânărie m ...

S-a luat căldura în oraș. S-a tăiat și apa caldă. Dimineață m-am trezit tremurând de frig. Ce naiba, oi fi adormit cu geamul deschis? Nu. Pun mâna: caloriferul, rece. E un animal mort, cu coaste de fontă, doar că nu pute. Robinetul de apă caldă scoate un fâsâit de animal, și el, înjunghiat în gât. Și-și dă duhul. Îi trag una și mai slobozește două picături, pic! pic!, parcă în bătaie de joc. Începe să mă mânânce pielea de pe acum, numai la gândul că voi sta ...

13 februarie este Ziua mondială a radioului. Instituită la inițiativa UNESCO, această sărbătoare celebrează una dintre cele mai mari realizări tehnologice ale omenirii, care a dat un impuls uriaș civilizației. Data a fost aleasă pentru a marca prima emisie a postului de radio al Națiunilor Unite, în 1946. În lumea întreagă au loc manifestări dedicate acestei zile. Stațiile radio de pe mapamond vor avea cel puțin 30 de minute de emisiuni pe această temă. „Viața liberă†...