* Sunt de acord cu faptul că Unirea Urziceni a reuşit o victorie formidabilă la Glasgow (4-1 în grupele Ligii Campionilor), dar resping varianta „miracolului”, a „minunii” despre care au tot vorbit televiziunile de nişă.
La români au dispărut noţiunea de competenţă şi periferiile acesteia: dacă pierzi - eşti prostul pământului, iar dacă baţi - ai reuşit un miracol dumnezeiesc. Campioana României la fotbal nu şi-a făcut decât treaba, dar au muncit la fel de mult toţi angajaţii acestui club, or asta tinde să devină fenomen supranatural.
* Apropo de fenomene uimitoare. Unii folosesc şi acum stupida sintagmă „Miracolul de la Liberec” referindu-se la acea victorie a lui Dinamo, 3-0 pe terenul cehilor, după ce pierduse la fel turul din Şoseaua Ştefan cel Mare.
Dacă Slovan Liberec ar fi fost măcar de rangul lui Glasgow Rangers, poate că s-ar fi nimerit atâta emfază în seara de după meci. Vă spun însă că, recent, echipa învinsă de „câinii roşii” a pierdut cu 1-0 la Banik Ostrava. Unde-s miracolele, bre?
* La antipozii „minunilor” enumerate mai sus se află joaca de baba oarba din ultima rundă a Ligii Europa. Un singur gol, numai un rezultat de egalitate, în rest carne de tun pentru formaţii de cel mult linia a doua continentală.
Aşadar, tot e bun la ceva că are România multe echipe prin Europa League: putem să redresăm şi noi moralul colectiv al sportului-rege. UEFA ar trebui să ne premieze pentru cel mai bun prim ajutor acordat fotbalului şchiop.
* Chiar şi ciuca bătăilor fiind, echipele autohtone tot primesc ceva bănişori de la forul continental. Mai plătesc nişte salarii, mai fac nişte deplasări – este mai mult decât o experienţă printre cei mari. Ei bine, dublul campion mondial Marian Drăgulescu, gimnastul care a uimit întreaga lume (da, băiatul acesta chiar face minuni!), a declarat zilele trecute că „dacă nu câştigi medalii, eşti muritor de foame”.
Dacă ar fi ratat podiumul la „Mondialele” desfăşurate recent la Londra, s-ar fi vorbit în continuare despre tipul care şi-a bătut soţia. Că este înglodat de datorii, nu mai interesa pe nimeni. Omul putea chiar să moară de foame. Abia atunci devenea subiect interesant…
