* O singură zi i-a fost îndeajuns tehnicianului Dorinel Munteanu ca să străbată cu un scop nobil ţara de la un capăt la celălalt: cadorisirea unui copil nevăzător îndrăgostit de muzică * Tehnicianul i-a oferit un nai de 500 de euro *
Ca jucător „căra pianul”
Cine nu-l cunoaşte pe Dorinel Munteanu, jucătorul? Niciodată n-a fost vedeta în echipele în care a prestat (poate doar spre apusul carierei), ci a făcut munca „de jos” în fotbal: recuperarea mingii, acoperirea spaţiilor dintre coechipieri, adică trudă ca la balamuc.
Şiroaiele de transpiraţie de pe fruntea şi tâmplele marelui sportiv sunt cea mai vie mărturie. Acest om s-a încadrat mereu în categoria celor care cară pianul, nu al virtuozilor care-i şi gâdilă clapele.
Metafora cu pianul este clasică, însă vi-l închipuiţi pe antrenorul Oţelului cântând la nai? Nici nu se gândeşte la aşa ceva, însă Neamţul - aşa cum i se mai spune - i-a oferit un asemenea instrument muzical unui copil nevăzător din Timişoara.
Este „leu” de Timişoara
Luni seară, Munteanu a ajuns în Galaţi după cantonamentul roş-alb-albaştrilor din Poiana Braşov, iar marţi dimineaţă a luat avionul pentru a ajunge în oraşul de pe Bega. Îl aşteptau acolo colegii din Clubul Lions Timişoara, o organizaţie de binefacere care ştia de existenţa lui Theodor Rădulescu, un băieţel de opt ani pasionat de muzică şi al cărui auz foarte fin îi compensează pe undeva incapacitatea de a vedea.
„Este un copil minunat, înzestrat cu multe calităţi, îl cunosc de mai multă vreme şi abia aşteptam să-i facem un cadou. Nu prea am timp fizic să ajung la Clubul Lions, dar acum am ţinut morţiş să ajung acolo pentru a-i înmâna naiul”, povesteşte Dorinel. Instrumentul de suflat, achitat de el, costă 500 de euro.
„Nu vrem să ne lăudăm”
Înscris de câţiva ani în clubul „leilor” din Banat, Munti susţine că scopul organizaţiei din care face parte este ajutorarea tuturor talentelor.
„În acest club sunt numai oameni cu suflet şi mă bucur că fac parte din acest grup. Susţinem orice talent, indiferent de domeniu, şi să ştiţi că nu vrem neapărat să ne lăudăm cu ceea ce facem. Că dumneavoastră, presa, aţi aflat, este treaba dvs., noi niciodată nu vă vom atenţiona că am făcut nu-ştiu-ce lucru”, afirmă antrenorul care mărturiseşte că nu-i place muzica în mod deosebit.
„Nu contează că eu nu mă înnebunesc după muzică. Există oameni, precum Theodor Rădulescu, cărora un mic ajutor de acest gen le este foarte util”, mai spune antrenorul Oţelului.
Foto: Prosport
