* În cel de-al patrulea minut al prelungirilor partidei din Ghencea, omul dintre buturile Oţelului a avut golul egalizator pe frunte, dar balonul a trecut la o palmă de bară *
Cap, după o alergare de 90 de metri
Branko Grahovac (foto) a dat vineri seară dovadă de un curaj nebun. Era minutul 94 al jocului cu Steaua, iar scorul de 1-0 atârna parcă de un fir de aţă, presiunea Oţelului crescând cu fiecare secundă.
Lovitură de colţ de pe partea stângă a atacului dunărean, căpitanul Paraschiv le face semn tuturor colegilor să maseze careul de şase metri al bucureştenilor, iar lumea strânsă la stadion oftează prelung văzând că şi purtătorul de mănuşi al taberei antrenate de Dorinel Munteanu se duce în preajma porţii lui Zapata.
Antal centrează excelent şi Grahovac, după o cursă de 90 de metri, loveşte mingea cu fruntea, expediind-o alături de ţintă! Dacă ar fi fost poziţionat un metru-doi mai în dreapta, probabil că Oţelul ar fi dat lovitura.
N-a repetat figura
Lui Branko, bosniacul de 27 de ani al Galaţiului, nu-i venea să creadă că ratase şi s-a prăbuşit la pământ.
N-ar fi fost primul său gol din carieră, „Viaţa liberă” scriind în luna ianuarie că portarul adus de Oţelul de la Borac Cacak a înscris, în 2009, un gol de poveste în prima ligă a Serbiei.
„Jucam acasă cu OFK Belgrad şi era 1-0 pentru oaspeţi la pauză. În minutul 90 am fugit în careul advers la un corner”.
„Mingea a fost pasată repede, un coleg a şutat spre poartă, defensiva a respins şi balonul mi-a venit pe dreptul, la vreo 14 metri, şi cu un demivoleu am reuşit egalarea”.
„Peste alte două minute, coechipierii mei au făcut 2-1”, ne-a spus atunci Branko, trist acum că n-a repetat figura vineri, în Ghencea.
