* E principala ştire a săptămânii, bate până şi informaţiile despre criză economică. Cristian Chivu - un reşiţean de 30 de ani - a câştigat Liga Campionilor la fotbal cu echipa Internazionale Milano. Şi e ştire, fie că am ţinut sau nu cu gruparea italiană - la care mănâncă o pâine albă românaşul nostru - în finala de sâmbătă seară, de la Madrid.
Să n-ai nicio performanţă la nivelul echipei naţionale, să stai mai bine de jumătate de an pe margine din cauza unui chef în urma căruia ţi-ai fracturat un deget de la picior, să treci şi printr-o dură operaţie la cap, iar apoi să pupi trofeul – e ireal, peste puterile Mioriţei! Prin urmare, jos pălăria sau casca, accesoriu fără de care încă nu poţi juca, domnule Chivu!
* Că olandezul Robben, înregimentat la Bayern Munchen, mai avea un pic şi-i făcea nod la cască prin cursele sale greu de stăvilit ţine de aspecte care nu trebuie să le fie povestite nepoţilor.
Ca să ai şi acoperire video, peste zece-douăzeci de ani sunt de arătat doar momentele în care românul scoate tricolorul şi sărută, cu patimă, cupa. Atât! Nu poţi să te joci cu sentimentele ţâncilor depănând amintiri fotbalistice pe baza imaginilor cu Cristi tăvălit şi scos de pe teren înainte de minutul 70.
* Victoria lui Cristian Chivu, una memorabilă şi demnă de tot respectul, este o adevărată revoluţie. La fel şi Dorel, neaoşul muncitor care se mişcă „cu mai puţin talent”, poate să ajungă într-o zi şef de lucrări pe cel mai important şantier al lumii. Mulţumim încă o dată, Cristiane, că ai mai rupt o barieră!
* Sâmbătă, cu câteva ore înaintea finalei Champions League, se disputa ultima etapă a Ligii I, ediţia 2009-2010. CFR-ul era deja laureată, dar se jucau, încă, podiumul şi ultima retrogradată. Capul finalului de sezon a fost însă ţinut de altceva.
De un scuipat şi de vreo doi pumni, imagini care au făcut şi turul, dar şi returul televiziunilor. Despre ce era vorba, de fapt? Un masor al lui Dinamo s-a luat la bătaie cu nişte fani ai lui FC Vaslui, pe lângă nişte jandarmi inerţi.
Realizatorii TV erau mulţumiţi, avuseseră un finiş încins, adrenalina era pe Caraiman, iar ratingul tindea spre Muntele Găina. Iată de ce performanţa lui Chivu chiar merită toate laudele!
