* Oţelul a scos cu forcepsul la Sibiu trei puncte care îi oferă ocazia de a se îndepărta de zona retrogradării * Pentru 1-0 cu nou-promovata Voinţa a marcat fratele cel mare, Gabriel Paraschiv, golul său fiind de atacant pur-sânge: preluare, pivotare şi şut sub bară din cădere
VOINŢA SIBIU – OŢELUL GALAŢI 0-1 (0-0)
Stadionul „Municipal” din Sibiu – 5.000 de spectatori;
A marcat: Paraschiv, min. 85;
Cartonaşe galbene: Popa 29’, Matei 76’ / Râpă 27’, Perendija 61’, Ljubinkovici 66’, Giurgiu 87’;
Echipele utilizate:
VOINŢA: Miron – Forika, Tinc, Grigore – Maghici, Tătar, Dâlbea, Bunea – Neguţ (36’ Martinescu), Popa (74’ Nicola), Antohi (65’ Matei). Antrenor: Alexandru Pelici.
OŢELUL: Grahovac – Râpă (46’ Ljubinkovici), Perendija, Costin, Sălăgeanu – Filip, Giurgiu – Iorga (68’ Antal), Ibeh (46’ Paraschiv), Frunză – Pena. Antrenor: Dorinel Munteanu.
Au arbitrat: Dragoş Istrate (Bucureşti) – Gabriel Bârjac (Zalău) şi Andrei Constantinescu (Bucureşti). Rezervă: Mugurel Vădan (Bucureşti).
Teza primului născut
E important sau nu fratele cel mare? Sigmund Freud, părintele psihanalizei, accentua ura în cadrul relaţiilor fraterne (n-aţi visat niciodată să-l găsiţi pe medicul neuropsihiatru într-o cronică de fotbal, dar, iată, se poate!), iar conform lucrărilor biblice Cain îl ucide pe Abel, fratele cel mic.
Dacă vreţi, ca exemple banale, fiul cel mai experimentat din „Capra cu trei iezi” îşi îndeamnă fraţii, independent de voinţa sa, să-i deschidă uşa lupului şi, in extenso, toate basmele pentru copii cultivă priceperea şi curajul mezinului, nicidecum pe cel al primului venit pe lume la părinţi. Fratele cel mare, tradus ca Big Brother, este, până la urmă, un rău necesar.
Ca la aruncarea ciocanului
Sâmbătă, la Sibiu, a demonstrat-o Gabriel Paraschiv, omul care în ultima perioadă a prins mai greu primul „unsprezece” al lui Dorinel Munteanu. Introdus la pauza meciului cu Voinţa, în contextul unui joc de-a baba oarba după minge, sportivul de 33 de ani şi jumătate şi-a tras frăţiorii după el şi a profitat de cea mai mare şansă oferită.
În minutul 85, Sălăgeanu – ce bine a făcut Neamţul că nu i-a desfiinţat locul în echipa de start, altfel l-ar fi terminat din punct de vedere psihic! – a inventat o centrare din flancul stâng, Pena a sărit peste minge şi Para, jenat uşor de un adversar, a preluat cu abdomenul, a pivotat ca la aruncarea ciocanului şi a înfipt săgeata sub bara sibiană. A arătat, cu alte cuvinte, că mai prezintă garanţie şi că nu trebuie ţinut în geam doar pentru a încasa pensia!
„Egalul era echitabil”
Jocul de la Sibiu al campionilor României este totuşi îngrijorător. Formaţia roş-alb-albastră manifestă o suprasolicitare mentală de vreme ce picioarele au ţinut-o până pe final, când şi-a asigurat cele trei puncte. „Am fost norocoşi, egalul era echitabil.
Venim după un meci de Champions League, un drum foarte lung, căldură mare. Am câştigat datorită experienţei lui Paraschiv. Tema transferurilor este mai delicată, aşa am stabilit însă în vară să mergem pe acest drum şi încercăm să fim cât mai sus peste tot.
Băieţii s-au motivat singuri pentru că avem nevoie mare de puncte. Aveam nevoie de o victorie şi mă bucur mult că a venit”, a declarat după meciul din Ardeal, răsuflând uşurat, antrenorul Dorinel Munteanu.
Ex. Foto: Gabriel Paraschiv, simulând că trage din suzetă, şi-a scos colegii de la un rezultat ruşinos
