Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!
şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?
citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud
cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti!
Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi,
să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar
în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu,
şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar!
Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu
că astă grea umblare nu are vrun temei
şi nici sfârşit nu are...cum n-are început
fiindcă tu, frumoaso, tu eşti în ochii mei!
Şi umbli...(toată viaţa)...mă rogi ca să (te) plâng?!
ce ochi în ochi!...ce umblet pe spate şi pe brânci!
tu n-ai nici o ieşire din ochii mei înalţi,
eu n-am nici o ieşire din ochii tăi adânci!