* Din start, am de făcut un mea culpa. L-am contrazis neelegant pe fostul antrenor Jackie Ionescu cu privire la valoarea Şahtiorului şi am pariat că, în returul cu FC Timişoara, gruparea ucraineană va câştiga la cel puţin două goluri diferenţă.
Românii de pe Bega s-au calificat în play-off-ul Ligii Campionilor, dar rămân la părerea că Doneţkul lui Mircea Lucescu nu s-a exprimat la adevărata sa valoare. După ce câştigi un trofeu, fie el şi Cupa UEFA, parcă nu-ţi mai arde să joci cu formaţii slab cotate!
* Timişoara speră să fie tratată la fel şi de VfB Stuttgart, ultimul adversar înaintea grupelor Champions League. Presa germană a dat tonul minimalizării trupei antrenate de Ioan Sabău, „FC nimeni Timişoara”, dar este greu de crezut că nemţii se vor lăsa pe tânjală. Totuşi, la ce preţ şi credibilitate are fotbalul autohton, mi se pare exagerat să avem două echipe direct în grupe.
* Adrian Mutu nu va juca în „amicalul” de miercuri, cu Ungaria, el fiind – se spune – răpus de o viroză încăpăţânată. Lăsaţi-mă să cred că este vorba de altceva, şi atitudinea decarului naţionalei este de înţeles: când ai de plătit 17 milioane de euro lui Chelsea Londra, îţi mai arde să joci amicale cu vecinii de la Budapesta?
O ştire cu adevărat senzaţională este că va presta Cristi Chivu, mai mereu pe la infirmerie. De fapt, până miercuri mai sunt două zile…
* În loc să ia măsuri pentru însănătoşirea sportului care încă are cea mai mare căutare în România, Federaţia de specialitate se piaptănă cu cărare pe mijloc. FRF-ul a decis ca echipele gazdă din Liga I să-şi aplaude adversarii la finalul meciurilor de campionat „în vederea încurajării respectării principiilor de conduită”.
Bravo! Arbitrii îşi fac în continuare de cap, dar cineva trebuie să stea pe margine, ca la paradele de pe vremuri, şi să bată din palme. Şi nu este doar o sugestie - care ar fi putut avea adepţi - ci obligaţie de serviciu. Trăiască FRF, trăiască Mircea Sandu!
