„Vezi? e frig aici, acuma, ca-n biserică! îţi place?/ cine vrei s-aprindă focul în biserici şi în creier?/ îl aştepţi pe Dalai Lama să-ţi şoptească vino-ncoace?/ cum poţi, oare, pune preţul ignoranţei pe un greier? Te-am rugat, fă, chinuito, să le uiţi pe ale tale,/ să te-ntorci la ale mele! ale mele nu sunt toate,/ însă, treacă-meargă, unde-s alte legi sacramentale/ înţelese, nalte, simple doar prin foc şi prin păcate?/ unde-ţi mişună-ndurarea, lacrima, iubire ...

Să mergem înainte de a fitot ce se vede şi ce nu se vede...şi să vedem ce fel (se) face „sunt”...unde nu sunt mistere şi secrete! Mergem aşa, nu trebuie nimicîn mijlocul absenţei genuine...(să nu fim altfel, cum până acum,te iau cu mine şi mă iei cu tine!) Doi singuri laolaltă-i mai frumos,mai lesne decât unul după altul...fiindcă „doi” e cheia unui „sunt”:sfărâmă „lipsa” şi dărâmă „statul”! Până acolo drumul e mai scurtdecât cărarea dintre dou ...

Auzi, domnule?!... Lege şi Dumnezeire! Şi chiar pe bulevardul Dezamăgirii! Şi chiar pe strada Dezamăgirii! Şi chiar pe aleea Dezamăgirii! Peste tot! Iată, deja suntem în/pe fundătura Dezamăgirii! Nimic deosebit! Otova! Oameni zgribuliţi şi trişti, fără ţintă, parcă! Şi cerşind pe la porţi! Unele se deschid! Altele nu se deschid! Unele se deschid în zadar! Altele se deschid cu dare de mână! Oftaturi! Şi foarte mulţi ochi spre Cer! Aşa, ca-ntr-o rugăciune de ajutor! Ca ...

Foaie verde, foaie verde.../ doar fântâni cu gura-n jos,şi doar păsări talentate,/ şi doar fluturi în zigzag,stele perpendiculare,/ fără sud şi fără nord,ouă de privighetoare-n/ zori de cântec majestos,prâslea şi ileana-n poartă,/ zmeul sobru şi pribeag,traistă-n băţ, haihui şi tandri,/ „după vorbă, după port”!Vine moartea şi începe:/ bună ziua! ce mai faci?merge treaba? văd că merge!/ nu te doare vro ceva?nu ţi-i foame? nu ţi-i sete?/ vrei cumva să te ajut?� ...

Cică după aceste alegeri va să avem de toate! Mai ales boi! Mai ales cimitire! Şi gratis-gratis lemne pentru sicrie! Sicrie cu două camere chiar! Şi cu garanţie cât vrea mortul! Şi locuri de veci cu termen de valabilitate funcţie de cât doreşte clientul! După figurile care se anunță a fi pe marele și micul afişaj stradal, îmi vine să le plâng de milă candidaţilor la Capră! Numai când mă gândesc la efortul pe care-o să-l facă dumnealor, mă apucă râsu-plânsu! Încă ...

Ziceai că Moartea-i floare la ureche,atunci, într-un demult apropiat,când ne uitam la nouri, peste fluviu,şi auzeam „Hristos a Înviat”! Ziceai că nu se poate Niciodatănimic mai mult decât vrea Cel de Sus,şi El ploua... eu te-auzeam alături:ce multe, Doamne, mai avem de dus! Ziceai că nu există resemnarecând totu-i sub Miracol, sub Frumos,şi te-ascultam ca dintr-o Catedrală:noi mergem înspre Naştere, pe Jos! Ziceai că „Totdeauna” e-o-ntâmplarea noastră despre ce-i N ...

Ieșim! Plecăm! Mergem! Brusc, domnul A. Ghiuţă se oprește și începe să se întreacă pe Sine! Porneşte maculatorul, plaivazul chimic şi glasnicele... şi auzim:„Ce curat mătură măturătoarea asta frumoasă! în mâinile ei, mătura-i sceptru! şi ea, măturătoarea, miroase a cântece pornite din depărtare, tocmai din tei!Ce dezordine şi ce mizerie ştie să facă omul! omul: cest gunoi cosmic pe stradă, cest animal ratat la facerea lumii, când demiurgul nici măcar nu voia s� ...

Ce simplă e înfrângerea în toate:/ văd şi aud că nu mai am nimic,şi nu mai socotesc una şi alta,/ nu scad, n-adun, nu pierd şi nu câştig!Nu mai răsare nici o îndoială,/ totuna mi-i dacă trăiesc sau mor,totu-i frumos şi clar ca bună ziua,/ ca bună seara şi ca somn uşor!Deşertăciunea-i floare la ureche/ şi nici un vis nu-(mi) poate fi urât,nimica toată-mi pare veşnicia/ şi limita fricosului „atât”!Şi nu mă mai tentează nici o scară,/ nici o himeră, nici un or ...

A. Ghiuţă deschide uşa cubului şi iese! Ies şi eu! Iese şi Mutelcă! Tocmai când să deschidem şi uşa sferei, auzim dinspre urmă: „Ieri a fost ziua de naştere a lui Nichita Stănescu! Au trecut exact opt zeci şi trei de ani pământeşti de atunci, de când Vulturul Blond a fost născut (a fost trimis) pentru ca să salveze Poezia din ghearele proletcultismului împins până la paroxism, până la demenţă, să repare Metafora, să îndrepte Metonimia şi Sinecdoca, să ne aducă ...

Dacă nici nu eram, ce PĂCAT am făcut, de m-ai dat la OSÂNDĂ? Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui CERUL cu O MIE de LĂCATE!!! Eu te rog foarte frumos să-mi spui cu ce am greşit, nene DEMIURG? oare nu auzi clopotele? oare nu mai auzi cum mi se scurg secundele dincolo de tot ce-am crezut că-i ALFA şi OMEGA? spune, înaltule DO ...