nimic nu ştiu – ce să învăţ, dacă-s trecutla nepăsare cu făptaş necunoscut?nu am fost surd, nu am fost chior,/ n-am stat cu cei care nu vorsă mă priceapă cum, de ce, cât (n)-am pierdut (!)a fost devreme? când a fost? de ce nu ştiu? –nu-mi amintesc dacă a fost măcar târziu,dacă a fost ce va fi fost/ chiar fără haz şi fără rostsă-nvăţ ce (nu)-s şi ce (n)-oi fi din tată-n fiu (!)nimic nu ştiu – de ce şi cât şi cum să catşi iertăciune şi osândă la păcat? ...

Cum să nu-i rămână ugerul gol, dacă-l sugea viţelul pe tot? Şi vaca păştea, tot păştea...ca să umple rezervorul din nou, continuu, nu? Şi doar zicea biata mamă: ai grijă, nu cumva să-l scapi pe „frate-tu” la supt, că iei pasul şi lovitura, dăm pacea pe gâlceavă şi cinstea pe ruşine...şi stai flămând, de-or să te râdă oamenii şi-or să spună că semeni cu-un sac de box, dezumflat!...Zicea, sigur că zicea de fiecare dată, când plecam cu Gălbiniţa sau cu Flor ...

MOTO:„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc, tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!// Şi mai demult, tot mai demult/ mă tot gătesc de început:/ eram pe unde nici n-am fost,/ ştiu toată moartea pe de rost!” – [Iolanda Cremene] aud şi văd pe zare: mulţi şi triştişi osteniţi s-apropie încoace –ei sunt, cei aşteptaţi de-atâta timpucis în glumă şi-n război şi-n pace (!)ei sunt – pot a le zice „dumnealor”,pot a le zice „n ...

Cu mult timp înainte de Naşterea mea, cam cu o Veşnicie, am (fost) cunoscut (de) două doamne: doamna Maria Aialaltă şi doamna Maria Aiasta! Amândouă-s la fel de frumoase şi importante! Au aceleaşi trăsături de caracter! Şi fizic sunt leite! Chiar dacă unii şi alţii spun că Una-i bună şi Alta-i rea, eu jur cu mâna pe Crucea din partea de Nord a Moldovei de Sud, înfiptă-n turla Bisericii, dar şi-n Văzduhul Schitului Zimbru, că ambele, şi Aialaltă, şi Aiasta, nu se deose ...

Motto: „ringul de dans al morţii/ se află chiar în centrul de greutate al poeziei/ pe care dumneavoastră mi-o dictaţi continuu/ şi continuu mi-o cereţi înapoi/ pentru curăţenie şi reparaţii/ pentru încă o reanimare/ şi încă o reanimare/ până când capătul de sprijin se va muta sub linia mărginirii/ dezechilibrul devenind/ astfel/ indiferent/ adică egal cu toată nemurirea/ din orice punct de orbire/ şi din orice punct de vedere” [Iolanda Cremene] (!) mă sui să şterg ...

Doamna din titlu este nevasta lui moş Ion la fel de Mutelcă. Împreună (zi de zi şi noapte de noapte) ceşti doi grozavi şi blânzi discipoli ai Poeziei şi ai lui bădia Socrate au trăit aproape bine şi aproape liniştiţi, dar curaţi şi crezători în Suflet şi în Dumnezeu şi în Curat cum numai Singurătatea lui Unu poate fi. Totdeauna au avut la bază socraticul „ştiu că nu ştiu nimic... şi nici măcar atât”. Totdeauna s-au străduit să nu deranjeze micul şi marele îm ...

încet-încet,frumoasă şi sobră ca o văduvă de război şi de pace,se apropie dinspre ultimul cuvânt,nu zice bună dimineaţa, bună ziua, bună seara -şi începe, şi face, şi tace, şi face, şi tace, şi face,şi se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzândîncet-încet,cum un tămăduitor neaşteptat şi parcă trimis specialsă mă descânte de dragoste, cu buruiană de urât,se apropie fără să se ferească de ochii lumii,ca şi cum vine la ultima noapte, la ultimul ba ...

Sunt la intersecţia dintre şoseaua care leagă târgul poetului Ion Potolea (Bereşti) de şoseaua care ţine legătura dintre târgul poetului Cezar Ivănescu (Bârlad) şi oraşul poetului Panait Căpăţână, Galaţi. Stau exact lângă Troiţa ctitorită de-un Creştin incurabil... şi-l aştept pe tata. Tata trebuie să sosească din Tabără, fiindcă acolo se duce în fiecare zi să muncească. Face şanţuri reale pe marginea şoselei, adicătelea. Şoseaua-i acoperită cu balast căr ...

bună dimineaţa,frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU -de mii şi mii de ani îţi osteneştivisul şi trupul şi sufletul prin ETERNITATE,dar nimeni nu întreabă dacă ţi-i greuprintre cele sfinte şi printre cele lumeşti,dacă inima ta răbdătoare mai poateduce sângele ne/norocirii până departe,din ce în ce mai rece şi mai departebună ziua, bună seara,frumoasă ROABĂ a lui DUMNEZEU -să ştii că am foarte multă VREMELNICIEnumai bună şi minunatăpentru alcătuirea ta exemplarăşi pe ...

Era o căldură înăbuşitoare, dar curată... nu mizerabilă, cum are să fie mai târziu, cam peste jumătate de secol, când totul va fi scăpat de sub control omenesc şi dumnezeiesc deopotrivă! E o căldură care nu te fugăreşte să stai scufundat în iaz, cu stufu-n gură! În stânga, lanul de floarea-soarelui umple Zăpodia şi-o sfinţeşte cu galbenul sinucigaş Van Gogh! În dreapta, grâul aşteaptă secerătorii cu secere şi cu mână şi cu grijă şi cu dor şi cu doinire, c ...