Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Se-ntoarce acasă odată cu Luna,s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...!(ce apă adâncă mai are fântânaşi-n ciuturi ce plânsuri cu miros de fân!)Îşi şterge obrazul cu palma sărată,se uită pe drumul de dinspre copii,dar nici o scrisoare nu vine la poartă...!(ce mare e Luna în ochii pustii!)Se uită-n icoană şi face luminăcu genele-n tremur, cu paşii mai grei...!(de-o viaţă de ani tot aşteaptă să vinăfrumosul din ...

Pe rochia cu străzi în perspectivăam scris că merg la ţărmul unde staişi mă aştepţi - corabie-ncărcatăcu mirodenii, ca un fel de rai...!Nu ai uitat... cred că ţi-aduci amintecât am citit-o când te îmbrăcaişi când era în cufărul cu zestre...!O ştiu pe dinafară, doamnă... hai,calcă-ţi pe suflet, strigă-mă aproape,îmbracă-te, dezbracă-te încetşi lasă-mă s-o scriu şi prin lăuntru,ca pe mătasea unui strict secret!Pe rochia cu străzi în perspectivăam scris că ...

acolo, în pădurea cu salcâmi,/ acel atunci şi-acuma lăcrămează - ce ochi frumoşi parcă (nu) spun să tac/ prin freamăt rar şi duioşie deasă! am ce să zic (din locul meu naiv)/ de/spre această mi(ti)că făptură în cest abstract/concret simfonic pur?!/... plânge şi tace, rabdă şi îndură şi cred că vrea să-(mi) dea de priceput,/ însă nu pot a şti (şi-a înţelege) de unde, unde, până când şi cum/ o stare caldă într-o lume rece (!?) lumina ei peste-adumbrirea me ...

Pe dealul învelit cu flori de câmp/ aştept să se întoarcă şi să-mi spună:zadarnic stai, zadarnic mă visezi/ fără să ştii că-s umbră, că-s minciună,fără să ai habar cum că nimic/ te are la cherem şi stă la pândă,şi-n clipa următoare-ţi va şopti/ câte himere oarbe te frământă!Pe dealul învelit cu flori de câmp/ rog (însetat) izvoarele din vale:staţi liniştite, sap, nu mă opresc,/ n-am altă stare-n gând, n-am altă caledecât să-mi port osânda la sfârşi ...

Am început să cred că nu mai am/ răbdare pân-acolo, tocmai undese spune şi se scrie că-i frumos,/ uşor, aşa, cu lux de amănunte,că-i pur şi simplu tot, şi toate-s vii,/ şi primitoare cum biblioteca,şi cum doar cartea-cartea poate fi.../ şi nimeni nu-i nici alfa, nici omega!Am început să cred că n-am avut/ nimic din toate-acestea, niciodată,dar am trecut biruitor prin fals,/ spre-o steauă totdeauna-ndepărtată,spre-un capăt mincinos şi lustruit/ încet, cu zel, cu lux de a ...

Moto: "dumnezeule, ce fel de sâmbătă începi în această dimineaţă repetitivă şi indiferentă,/ ce fel de nimic locuitor în mişcare pândeşte să smulgă floarea de colţ şi floarea de câmp din legendă,/ pe când eu stau umplut cu sine, horpăit de iluzii şi naiv până dincolo de zare,/ în loc să-ţi bat mănuşa în poarta cerului şi să (nu)-ţi mulţumesc nici o dată pentru această întâmplare" (Iolanda Cremene)(!) fii foarte atentă,asta-i ultima clipă când mai poţi ...

(!) secretul se-ntâmplă în râpa cea mare,în râpa cea mică, în visuri...şi-n urmede păsări prin aer...şi-n gânduri rămaseacolo, s-adune, să scadă, să scurmeprin umbre uscate, prin plânsuri uscate,prin strigătul mamei cu inimă frântăcând susul nu dă nici o clipă de ploaieşi tata se-ndeamnă cu cerul la trântă (!) (!) s-aude, se vede-n sub/straturi...se aflăcă taina aceasta-i zidită cu morţiicând mâinile lor îndreptau adâncimeadin templul iubirii, din lemnele po ...

am coborât?... ori am căzut din cer?mă tem că n-am să aflu niciodată!citesc ce-au spus deştepţii... şi mai spersă văd ce fel de mamă şi de tatăau socotit că trebuie s-ajungpe sfera asta cu deşertăciune,să cred că merg pe lat când merg pe lung -minciună-ntre răsare şi apune!am fost născut? ori m-am născut? nu ştiu,nu am răspuns la nici o întrebare!o fi devreme?... ori o fi târziu?încerc nabucodonosorizare,încerc o mie şi încă o noapte,încerc pierpătrat şi doip ...

(pentru cititoarea Emilia Chiriță - Respect!) fluture şi flutură/ vise vi se scuturăvi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouăcu tăiş de lună plină/ aripile prin grădinăvi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoarede alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuiade urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mirede zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâreeu vă cer duminică/ silnică şi zilnicăla plecaţii până-n zare/ după firea următoarecând va ...

(pentru cititoarea Maria Dumitriu - Respect!) Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine... şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât mai poate fi deschis??? Spune-mi, dacă eşti acolo: se-nţelege, se aude cum se-mpiedică sosirea de-nceputul unui vis, când această lume oarbă toarn� ...