Moto: „clipa îngroapă orele în sete/ şi oazele fac apă la genunchi/ poetul scrie pe nisip sonete/ cu genele în formă de triunghi!” (Iolanda Cremene)   Uită-te pe fereastră... sunt la poartă, adu-mi, te rog, oleacă de apă – oleacă de apă din marea moartă, dacă marea vie-i secată – acuma, chiar acuma, cât mai degrabă!   Uită-te pe fereastră...sunt în ogradă, am intrat aşa... mor de sete – sunt manuscris de la marea moartă, abia se mai văd cuvintele ...

!vino să iei... (şi tu!)... că se termină...mai am destule, însă e năvală...şi mă spăimânt că poţi rămâne fără,sub luna veche, nouă, plină, goală,sub cerul mincinos şi criminal,păzit de domnul lucifer... mătincăacest perfid lacheu dumnezeiesc(mi) l-a zvârlit cât colo pe turbincă,l-a dat afară pentru că ştiacum şi necum... deoarece... fiindcă!!mai am destule... şi-ncă mai aşteptîn poartă, la fântână şi în gară,poate ajungi să vezi că am ce-a zisbădia ...

Când vei păşi, frumoaso, pe marginile mele,/ te vei simţi mai bine ca într-un paradis.../ Pe marginile mele cresc sute de nuiele/ şi cântă mii de greieri pe care i-am ucis!// Dar s-au târât, frumoaso, spre altă primăvară/ mai verde şi mai blândă ca aia de atunci.../ şi s-au întors (din moarte) a nu ştiu câta oară,/ din ce în ce mai negri, din ce în ce mai lungi!/... Mai lungi decât mirarea apropierii tale,/ mai negri decât noaptea în care te-am iubit/ lângă fereastra ...

Sunt înainte de a fi/ aicea şi taman acu,şi-ntreb şi-ascult ce încă nu-i:/ poate că da, poate că nu!Mătincă am s-ajung şi eu/ unde au fost cei care nu-s[astfel ascult şi cred că (n)-am/ nimica-n minus ori în plus!]Şi merg şi merg... însă nu văd/ - măcar e bine că audjos supra sus, sus supra jos,/ sus fără nord, jos fără sud!Dar dacă stau? dacă nu merg?/ dacă-i un vis al nimănui?atunci, la ce să mai întreb/ al cui? a cui? ai, ale cui?Sigur că nu!... frumos-frumos,/ ...

!uite-aşa m-am aprins/ şi-uite-aşa ard şi ard,lăcrămez dinadins/ şi mă uit peste gardşi privesc peste timp/ peste vreme privescşi aştept să mă schimb/ din cest rai pământesc,să mă duc în cel iad,/ uite-aşa să mă duc -oare ce s-a-ntâmplat/ de nu-s flăcări pe rug,oare cine mai vrea/ să mai stau, să nu plec,să rămân uite-aşa:/ strâmb naiv şi întreg!!uite-aşa m-am aprins/ şi de dor şi de drag -stau cu braţul întins/ şi nici umbră nu fac,stau cu braţul întins ...

Maria de la Garnizoană a făcut Şcoala de Vivandiere. Dar, după cum se vede, după cum se aude şi după cum se ştie foarte bine, s-a desfiinţat stagiul militar obligatoriu, Pacea nu s-a instaurat pentru Totdeauna, Rusia şi America nu au zvârlit armele la gunoi, teroriştii nu s-au plictisit şi s-au apucat de cultivat şi de prăşit bombe-n grădini. În dicţionarele lumii au fost reintrodusă noţiunea de „război cald”. În fine, popoarele se pregătesc să azvârle porumbeii la ...

Îmi pare rău că n-am putut să vin şi eu la împărţirea Veşniciei, măcar sub greutatea lui Amin să simt suflarea Morţii cât de vie-i... să-mi pară foarte greu de suportat această Viaţă lungă şi amară, să mi se pară că am fost uitat Aici, că-s blestemat să mi se pară! Nu mai pot crede Altfel, e târziu - cred doar că Dumnezeu e într-o doară! Nu cred că-i drept să fiu îndepărtat de ceastă sfântă/crudă Ne/Dreptate, să mi se strige că sunt condamnat la Viaţ ...

Asta-i copila cea mai mică a morarului cu moară la Răspântie. Morarul, Costică Spulber, locuieşte chiar la locul de muncă, adică într-o odaie din aripa stângă a clădirii uriaşe, cu motor uriaş, cu piatră uriaşă, cu pod uriaş. În pod, printre tot felul de substantive necesare acestei fabrici de făină, locuieşte toată familia sa: nevastă-sa Carolina... băiatul, Carol... şi fata, Maria. Nevastă-sa e casnică, adică morăriţă. Băiatul e student la Facultatea de Morari ...

!mie da... dar ţie nu.../ se petrece chiar acudinspre-acolo spre aici/ sigur-sigur nu la ghicidinspre-atuncea spre acum/ la bucată la duiumpur şi simplu fără fast/ de ne-vastă şi ne-vastde înalt şi de adânc/ fără vrajbă la oblâncpe concav şi pe convex/ către dura lex sed lex!!mie nu... dar ţie da.../ chiar acuma şi aşase petrece tot de tot/ prin zăpadă şi prin glodprintre-aceia care nu-s/ dară sunt nimic în pluspentru cei minus nimic/ dacă zic dacă nu zicdacă rai ori d ...

Când nu era, ştiam că este/ şi, când a fost, nu am crezut -parcă venea dintr-o poveste/ sfârşită chiar la început!Când nu eram, ştia că este/ un făt-frumos, dar cam urâtde lumea spânzurată peste/ destinul meu cu nod în gât!Când a venit, a fost venire/ dinspre alean, dinspre cuvânt,s-o miruiesc şi să mă mire/ că n-ar mai fi, dacă nu sînt!Când începură toate cele/ sfinte şi blânde, ni s-au datcele mai chioare şi mai grele/ păcate... ultimul păcat!Care păcat?... ...