* Talent şi decenţă. “Tatăl meu este Adrian Minune. Am venit la Vocea României pentru că am vrut să arăt lumii că premiile pe care le-am câştigat, lucrurile pe care le-am făcut au fost făcute de mine şi nu de numele lui”, a mărturisit Adriana Simionescu, pe scena Pro Tv. Interpretarea ei a reuşit să întoarcă un singur scaun, pe cel al lui Horia Brenciu.
Chiar înainte de momentul artistic, tânăra se bucura că juriul stă cu spatele şi nu judecă decât ce aude. Şi nu ştie nici măcar că ea este Adriana Simionescu "şi nu Adriana, fata lui Adrian Minune”. Fata a simţit din plin gustul marginalizării: o dată pentru că aparţine etniei rome şi încă o dată pentru că e fiica unui cântăreţ de manele. „Numele este şi un privilegiu, dar şi o povară. Din această cauză, eu trebuie să muncesc mult mai mult decât un copil normal. Încă de la grădiniţă a fost marginalizată, de oamenii din jur, de profesori. De ce? Pentru că eram ţigancă. Nu aş dori să cânt manele, să fiu la fel ca tata. Mediul în care munceşte el nu mi se potrivește, nu mi se pare sigur pentru o fată”, a spus artista. În culise, însărcinată, sora ei mai mare, Carmen, suspina şi lacrima de emoţie şi mândrie pentru mezina familiei. Minunile lui Adi Minune!
