* Las Fierbinţi. „Dumneavoastră nu vedeţi cum trăim noi? Purceaua-i moartă în coteţ demult. Şi ştii ce face? Îi pune pijama şi zice: «Ba nu, doarme!». Zău, mă?! Păi mă, de ce eşti mă, hahaleră? Eu nu văd, mă, că e moartă? Şi cum văd eu, vede toţi. Sistemul ăsta pe mine mă zăpăceşte de cap, că nu înţeleg. Spitale… nici să nu mai zic. Că intri în spital, şi dacă ai noroc să ieşi de acolo, eşti mai bolnav decât ai intrat. Şi te duci în alt spital să te tratezi de ce ai luat din primul, după aia în al treilea din al doilea, în al patrulea… şi tot aşa până când ajungi să te tratezi cu pământ la cimitir. Nu e normal! Şi doctorii săracii face şi ei ce poate, cu ce poate. Nu, că aşa e sistemul acesta!”, erau vorbele grele care se rostogoleau ca o avalanşă din gura împleticită a lui Celentano.
Filosoful de cârciumă din „Las Fierbinţi” a mai oferit, luni seara, un monolog de forţa poeziei care ne-a pus sufletele pe jar în urmă cu doar câţiva ani. Am zâmbit amar când l-am auzit spunând: „Statul, când zice că îţi ia, îţi ia. Când zice că îţi dă, zice!”.
Concluzia: „Cred că sistemul trebuie schimbat. Şi până se schimbă, ca să nu ne mai bazăm pe asta, hai să ne bazăm pe noi. Eu aşa fac, mă bazez pe voi. Hai, România!”. Fără comentarii!
