* Fairplay. Hai să facem un exercițiu de imaginație. Cum ar fi ca în runda finală a unui meci de box, în locul unuia dintre pugiliști să intre unul proaspăt și odihnit, care să se lupte cu cel care i-a făcut față fostului adversar de la bun început? Sau cum ar fi ca pe ultima sută de metri a unui maraton, în locul unuia dintre sportivi să intre un altul, la fel de odihnit. Și eventual să și încheie cursa pe primul loc.
Absurd? Lipsit de fairplay? Fix așa mi se pare intrarea „din mers” în competițiile de supraviețuire a unor concurenți noi. La prima vedere, nou-veniții ar putea aduce puncte echipei în care sunt integrați. Numai că, până la urmă, competiția este individuală. Și ar fi nedrept ca un concurent care a rezistat săptămâni în șir în condiții extreme să fie învins de unul proaspăt ca o floricică.
Tocmai de aceea i-am dat dreptate lui Cristi Mitrea când a mărturisit la „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”: „Nu-mi doresc colegi noi, mi se pare că nu e fair pentru noi. Probabil că asta ne va motiva și vom trage tare la căruță”. Numai că unul dintre noii colegi și-a dat arama pe față de-abia ajuns. În timpul uneia dintre probe, a furat două steluțe de la echipa adversă. Iar acele steluțe s-au dovedit a fi decisive în câștigarea probei... în final, echipa furată a pierdut mâncarea în favoarea celei care furase. Dacă nici acesta nu e un motiv de eliminare, nu știu ce să mai zic...
