* Văpaie. Cunoștea cinci limbi străine, cânta, juca în filme, dansa, picta, compunea muzică și versuri, făcea și ceramică și creații de modă... Ce straniu sună să vorbesc la timpul trecut despre Rona Hartner. Era de-a dreptul vâlvătaie neobosită! Asemenea unui vulcan de energie, zâmbet și veselie umplea scena, cadrul, spațiul și timpul. "Hopa-hopa, ce face lumea bună?!", era salutul ei din filmulețele de pe rețelele de socializare. "Hopa-hopa, nu cumva te grăbești, Doamne?!", a întrebat, timid, un gând răzleț, miercuri seară, când am citit mesajul tulburător al Rindei Hartner, care cerea gânduri bune și rugăciuni pentru sora ei, Rona, care își trăia ultimele clipe. Și mi-a venit în minte una dintre cele "40 de întrebări cu Denise Rifai": "Sunteți o supraviețuitoare?"/ "Atunci când trăiești mii de vieți, în personaje, înveți de la fiecare! Cred că sunt o creatoare mai mult decât o supraviețuitoare, pentru că nu le fac dintr-o disperare. Le fac din ideea că am niște talanți și trebuie să-i fructific, n-am dreptul să-i las să moară, să dispară...".
Simt un nod de lacrimi în gât și îl opresc la vreme, citând vorbele lui Dan Negru: "Rona, să rămână așa cum am stabilit atunci, la filmări: lasă-i pe toți să plângă că ai plecat. Hai să zâmbim că ai trăit". Ori cum bine spune sora Ronei: "Limbile ceasului fiecăruia bat în timp și nu deviază niciodată, așa că haideți să ne bucurăm de viață și să-i mulțumim pentru tot ce ne-a lăsat".
