* Trist. N-am să înţeleg niciodată apetenţa unor jurnalişti pentru ceea ce spune ori îşi închipuie că simte fostul/ fosta despre viaţa sau moartea celei/ celui de care s-a despărţit. Mai ales când nu s-au despărţit amiabil. Adică n-au ieşit ţinându-se de mână de la divorţ. În cazul de faţă, ce-ar mai conta ce face ori ce zice Petre Roman despre moartea celei pe care a părăsit-o pentru a fugi (la propriu) în lume, cu o artistă. Televiziunile s-au întrecut să preia, hămesite, afirmaţiile obţinute de o publicaţie de la Petre Roman despre moartea Mioarei Roman. Iar paparazzi s-au bulucit să-l filmeze la biserică, unde, înlăcrimat, s-a prezentat să-i "aducă un ultim omagiu". Eu cred că trebuie să le spui oamenilor ce crezi ori ce simţi despre ei câtă vreme îţi mai pot răspunde la propriu. Câtă vreme gândul ori simţământul tău mai contează pentru ei pe această lume. Că de dincolo nu s-a întors nimeni ca să ne spună cum este. Aşa că nu cred în lacrimi de crocodil, în vorbe meşteşugit răsucite, în regrete tardive şi inutile. Şi mi-ar plăcea ca, în loc să-i numere căsniciile, să-i cântărească datoriile ori preţuiască sicriul, jurnaliştii să-i aprecieze Mioarei Roman moştenirea adevărată lăsată: interviurile de excepţie pe care le-a realizat - de pildă cu Yasser Arafat ori Hosni Mubarak - cartea pe care a scris-o, "Preţul libertăţii", ceea ce a făcut cu adevărat remarcabil în viaţă, în afară de a fi fost soţia pe care Petre Roman a părăsit-o pentru o altă femeie, mai tânără…
Ce crede fostul despre moartea celei pe care a părăsit-o Scris de Anca Melinte
Etichetat cu
