* În Bocul gol. M-am obişnuit să văd funduri goale fâţâindu-se pe micul ecran, dansând lasciv sau în stop cadru şi filmuleţe sexy ori erotice la şoul păcătosului Capatos. Când spui „pielea goală”, „nud” sau „fundul gol” te gândeşti automat la Sânzi, Crudu, Bianca, Tonciu şi restul de pupeze glorioase. Da’ zău dacă am asociat vreodată fundul gol cu ex-premierul Emil Boc. Bine, e adevărat, ne-a lăsat pe toţi în c... gol la capitolul nivel de trai! Tocmai de aceea, „am luat şoc” atunci când i-am văzut „nudul gol” (pleonasm voit!) bietului Boc. Nu pot să spun că n-am fost pregătită psihologic dinainte, de Capatos care a anunţat super-exclusivitatea: un demnitar filmat în pielea goală, în spaţiu public, în timp ce serviciul de securitate era orb, surd şi prost, dar plătit din banii noştri. Făceam presupuneri în încercarea de a depista posesorul fundului gol care apăruse în chip de „promo”. Booc!, a ţipat la mine imaginea de pe ecran. Sărmanul, a picat nevinovat ca oiţa şi gol ca pruncul în scăldătoare. Genunchii celui care îl filmează cu mobilul, în vestiarul unei săli de sport, în vreme ce Boc se pregăteşte să meargă la duş apar în cadru. Dacă n-aş avea măcar din când în când boii acasă, aş spune că Boc are „trapezul” lucrat. Discuţia păcătosului viza însă faptul că premierul ar fi putut fi lovit, înjunghiat, molestat sau batjocorit. O fi, cum zice el, dar şi umilinţa de a te admira ţara în dosul gol e suficientă.
* Sânzi. Fătuca asta o ţine din scandal în scandal! Mai nou, un cântăreţ de muzică populară, (aşa de celebru că până luni seara nici nu ştiam că există!) Marius Baldovin, o acuză că i-a dat cadou 2.000 de euro şi un inel din aur, pentru care s-a spetit cântând pe la nunţi, că e băiat sărman şi orfan. Acu’, flăcăul zice că dacă tot l-a părăsit „diva”, să îi dea măcar banii şi inelul înapoi. Nici nu ştiam dacă să râd cu lacrimi sau să-i plâng de milă când l-am auzit pe bărbat spunând că Sânzi l-a ameninţat că atunci când îl prinde îi bagă cuţitul în gât. Păi nu l-a înjunghiat destul în amor şi-n portofel? Iar la schimb l-a umplut de penibil. Şi mai e o vorbă pe care o ştiu din copilărie: „Ursuleţ de catifea, ce se dă nu se mai ia!”.
