* Realitate. „Simţeam multă suferinţă când tăticul bea şi nu se mai trezea din băutură. Aveam nouă ani şi a trebuit să mă duc să muncesc la o fabrică de pâine: căram lăzile grele cu pâine proaspătă prin spatele blocurilor, în Micro 11 din Târgovişte, ca să putem să primim nişte pâine, să avem ce să mâncăm. Pentru că tăticul dădea toţi banii pe băutură. Eram cinci copii şi a trebuit să ne luăm viaţa în mâini. Am muncit cu sudoarea frunţii şi am în� ...