* Realitate. „Simţeam multă suferinţă când tăticul bea şi nu se mai trezea din băutură. Aveam nouă ani şi a trebuit să mă duc să muncesc la o fabrică de pâine: căram lăzile grele cu pâine proaspătă prin spatele blocurilor, în Micro 11 din Târgovişte, ca să putem să primim nişte pâine, să avem ce să mâncăm. Pentru că tăticul dădea toţi banii pe băutură. Eram cinci copii şi a trebuit să ne luăm viaţa în mâini. Am muncit cu sudoarea frunţii şi am înţeles că patimile acestea îngrozitoare distrug familii”, povestea, despre propria copilărie, părintele Vasile Ioana, într-un reportaj difuzat de Antena Stars.
Preotul a fost invitat să vorbească în cadrul evenimentului „Dragostea poartă pantofii roșii”, dedicat combaterii abuzului şi violenţei domestice. Evenimentul a fost și un apel către autorități pentru inițierea unui registru național al agresorilor, un instrument care poate salva vieți.
„Mămica a murit la 53 de ani, pentru că tăticul a bătut-o în cap şi pentru că a făcut un accident vascular de la loviturile acestui tată al nostru. Care n-a reuşit să se pocăiască până la sfârşitul vieţii, deşi noi ne-am fi dorit asta. El a murit în băutură, însă noi ne rugăm, îi facem pomeni şi nădăjduim ca Dumnezeu să asculte rugăciunile noastră şi să-l ierte”, a mai spus părintele Ioana, recunoscând că suntem o societate prea permisivă la violenţă. Şi că abuzul şi durerea fac parte dintr-o realitate care a fost prea mult timp trecută cu vederea...
