(!) într-un Târziu/ iau ce-a rămas mai Devreme, foarte Puţin,/ Sfânt... şi te rog să mi-ajungă până-n Hotar,/ unde Trecutul mă teme cu-n Viitor/ trist cât e Moartea de Lungă (!) (!) n-am Încotro.../ n-am decât Drumul pe care cred că tu-l ştii/ de la FACEREA lumii, Marie - merg, e Târziu.../ parcă am plumb la picioare, însă nu-(ţi) Pot/ spune ce Ştiu eu (şi) ţie (!) (!) dintr-un Pustiu,/ unde Nimic nu se-ngroapă, iau ce-a rămas:/ numai un Susur de Apă, numai un Vis/ - ...
Tu vezi cum Păsările-n zbor,/ ca nişte Cruci, se pierd în Zare, parcă se duc spre-un Veci de Veci/ plin cu seminţe şi cuibare? se duc şi se întorc mereu,/ să ne descânte, să ne-ncânte cu viersul binecuvântat,/ chiar dac-au aripile frânte? chiar dacă n-au ce da la pui,/ n-ai să le vezi înlăcrămate - ne dau, şi Nouă, cât mai Mult/ din scurta lor Eternitate! Stoluri de Cruci deasupra mea,/ deasupra ta, deasupra noastră vin şi s-opresc, din când în când,/ parcă ne cheam ...
N-am învăţat nimic-nimic alt ceva de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea, decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat - altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta! Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos, şi l-am cetit şi l-am sfinţit/ într-o biserică de Schit - în schitul Zimbru - satul meu Majestuos! Câteva case cu Icoane, cu prichici, cu Cer la Uşă - catedrale Mari şi Mici printre salcâmi şi nuci şi tei,/ ...
(!) deseară vin la tine să te rog ce n-am avut curaj să spun vreodată: hai să tăcem şi hai să facem foc pentru iubirea noastră îngheţată (!) (!) să facem loc - în suflet şi în trup - (de)săvârşirii noastre următoare: şi sub deasupra, şi deasupra sub, şi ceai-descântec de nu-mă-uita(re) (!) (!) să dăm afară timpul dintre noi şi să primim tot necuprinsu-n casă, să împărţim tot ce (n)-avem la doi - ce rai, ce iad, ce mire, ce mireasă (!) (!) nuntă în cer şi nu ...
(!) mâine - poimâine - va să fie-un ieri, cum ieri - alaltăieri - era un mâine, cum "dai" este un fel altfel să "ceri" când gândul ne/milos miroase-a pâine (!) (!) ieri a fost astăzi - cum să (nu)-nţeleg această (ne)greşită perfidie a timpului amarnic, surd şi sec, mut şi hulpav stăpân pe VECINICIE (?!) (!) "acum" - imediat - va fi "atunci" nepăsător la râs, la plâns, la toate, când voi striga zadarnic vorbe lungi - mânca-o-ar moartea de ETERNITATE (!) (!) dar şi "atun ...
(!) bună dimineaţa umblă prin livadă şi-mi alungă somnul ultimului vis, mă şi ocărăşte, mă şi dă afară şi-mi culege mărul (mărul interzis) (!) (!) multe mere roşii, foarte multe mere ia... şi lasă pomul singur, trist, puţin, şi le tăinuieşte azi, după amiază, după cum dă samă şarpele divin (!) (!) vine bună ziua, taie mărul, pleacă, vine bună seara şi ia mărul mort, să aprindă focul şi să încălzească sinusul ispitei, raiul, iadul, tot (!) (!) vine pri ...
Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]: es-te fru-mos, foar-te fru-mos!...Frumos şi rar, îmbătrâneşte papagalu-n colivie, iar eu degeaba-mbătrânesc în calendar!   Mărturisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis, cestei minuni să-i cer oleacă de iertare! Nu i-am cerut, n-am ascultat-o, nu i-am scris!   Stă negreşit pe balansoar...şi mai şi cântă... şi-n ochii mici – două cireşe amărui – văd cum îşi poartă – ...
Motto: ”ca mâine-om putrezi-n morminte/ uitați și neștiuți de nimeni             ca mâine vor veni olarii/ să fure lut din țintirime             iar trupul tău care mi-i astăzi/ cel mai dorit dintre limanuri             va fi un biet ulcior din care/ vor bea drumeții pe la hanuri”                                                                                 (Omar Khayy ...
Te salut, Prietene, te salut şi te rog foarte mult să mă ierţi, dacă mai poţi înţelege încă o dată un Vrăjmaş care ţi-a pus Otravă în Merinde şi Piedică în Roţi! Te salut, Prietene, te salut şi prezint scuze că te-am zvârlit afară de atâtea ori, că te-am împins în Primejdie şi în Păcat, parcă am vrut să rămân fără Tine, să mori! Te salut, Prietene, te salut şi-ţi mărturisesc Regretul profund: n-am să te mai alung niciodată, nu am să mai rătăcesc ...
Ce mai dureroasă şi mai adâncă Tăcere începe să se întâmple când vezi o PASĂRE moartă pe cărarea dintre Cuib şi Cântec, dintre A FOST odată ca TOTDEAUNA şi ESTE odată ca NICIODATĂ!!! Stai lângă Pasărea fără Timp, te uiţi în susul Nimicniciei şi te asculţi a ultima oară: ceastă PASĂRE fără Mândrie şi fără Prejudecată a umplut Văzduhul cu Viaţă şi Des/Cânt, dar nu a jinduit şi nu a cerut să fie aplaudată!!! Stai lângă cea mai dureroasă şi mai ad ...
Pagina 1 din 265