NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi
Moldova (supra/poem între cer şi infinit)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 16 Mai 2015
Moto: „Când (mai târziu) a putrezit catargul,/ sirenele muriseră la prova./ Îndrăgostit de-a lungul şi de-a largul,/ visam Ithaca, dar strigam Moldova!” (Iolanda Cremene) în moldova poeziei ziua-i cât o săptămână mor poeţii în picioare sprijinindu-se de lună noaptea doare ca o rană visul prinţului levant în păduri necunoscute mor…
Corabia cu manuscrise la catarg (scufundare de control)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 15 Mai 2015
S-a scufundat corabia bătrână, lovită de vântoase-n lung şi-n lat, umplută cu scrisori despre departe... aproape de liman s-a scufundat, umplută cu tandreţe şi candoare, cu lacrămi şi nădejdi fără sfârşit, cu tot ce-a strâns din largul rătăcirii prin farmecul pustiului lichid... cu tot cu vis şi dor, cu toate…
Ministerul Spălării Naţionale (ordin de zi pe minister)
Scris de Ion Zimbru Joi, 14 Mai 2015
La muncă!... La muncă!... Poetul trebuie condamnat la muncă silnică, pe viaţă, să se sature, să-i ajungă, să nu mai viseze, să nu trăiască mult şi uşor!... Ce-i cu atâta frumuseţe/estetică nejustificată? Ce-i cu atâta poezie pe cap de locuitor? Ce-i cu atâtea cuvinte folosite/violate ilegal? Ce-i cu atâtea imaginaţii…
După ora şapte (despre salcâmi)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 13 Mai 2015
Ai să vii, frumoaso, la salcâmul strâmb, după ora şapte, colo, după dâmb, lângă drumul care duce înainte, să-ţi aduc aminte, să-mi aduci aminte? Să-ţi aduc aminte cum te mai aştept într-o noaptea-adâncă, la salcâmul drept, pe cărarea care duce-ntr-un departe, colo, peste dealuri, după ora şapte? Să-mi aduci aminte…
La capătul din partea cealaltă (ultimul psalm pentru mama Maria Iancu, odihnească-se în pace!)
Scris de Ion Zimbru Marți, 12 Mai 2015
La capătul din partea cealaltă, pe linia dintre naştere şi moarte, foarte subţire, se aude scâncet de steauă: mama începe să plece fără oprire! Şi se înalţă, şi se înalţă, şi se înalţă, şi ne înălţăm şi noi, biruitori, deodată cu ea... încă nu vedem capătul din partea cealaltă, încă…
Numai (declaraţie la moartea unghiului drept)
Scris de Ion Zimbru Luni, 11 Mai 2015
Mă duc până la uşă...mă duc până la geam... văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam, numai nimic în minus, numai nimic în plus... doar unghiuri ascuţite-n habar de unghi obtuz! Deschid o carte mare şi rară până când găsesc o carte mică şi deasă pe Pământ... o carte care-(mi) spune cum…
Cântec de leagăn (sau amintiri din altă copilărie)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 09 Mai 2015
Ochii tăi, frumoaso, nu mai pot să plângă singuri, fără mamă, singuri, fără tată... stai pe drum, zvârlită, singură, uitată...! (nani-nani-nani, dormi, sărmană ţâncă!) Mâna ta măruntă stă încet, cuminte, nu mai umblă-ntinsă, moale, după lapte, după sânul mamei duse prea departe, duse tocmai unde nu mai sunt cuvinte! Gura…
Era cât pe ce (şi aură, şi auroră, şi înger păzitor)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 08 Mai 2015
Era cât pe ce, dar s-a oprit. Şi s-a prăbuşit. Şi au rămas cuibarele goale. Şi copacii au rămas goi şi ai nimănui. Şi văzduhul a rămas gol şi al nimănuia. Şi am început să (mă) întreb: al, a , ai, ale cui (mai) sunt şi (mai) rămân toate acestea…
Dacă pot să mai stau (poem de grabă)
Scris de Ion Zimbru Joi, 07 Mai 2015
Dacă pot să mai stau, mă grăbesc să nu plec unde nu-s ce mai sunt, unde sunt celălalt, unde nu-i nici măcar multpreatristul nimic, să (nu)-mi ţină de frig, să (nu)-mi ţină de cald! Mă grăbesc să aştept şi s-aud şi să văd pasul tău genuin în/spre marginea mea, în/spre…
Invitaţie la cerc (şi la altădată)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 06 Mai 2015
Mă simt pustiu...şi te împiedici/ de pragul sufletului meu când vezi că n-are nici o noimă/ şi nici un pic de Dumnezeu!... Mă simt pustiu...nu mă aşteaptă/ nici un plecat, nici un venit, nu mă mai strigă măcar nimeni/ să-mi dea oleacă de chibrit, să-mi dea un seu de lumânare,/…
Am plecat să mă duc (sentinţă definitivă...după o idee a prozatorului Ion Avram)
Scris de Ion Zimbru Marți, 05 Mai 2015
Am plecat să mă duc tocmai unde aud bună ziua la nord, bună seara la sud, unde pot pe cuvânt de onoare să schimb pur şi simplu de mod şi de loc şi de timp! Am plecat să mă duc...şi mă duc să alerg pe picioare de plai, să pun…
Aşteptare în oglindă (catharsis... la îndemână şi la îndeochi)
Scris de Ion Zimbru Luni, 04 Mai 2015
Uitată pe clavir, oglinda pare singurătate-n somn şi-n manuscris şi-n vis frumos... acelaşi vis al aşteptării cu geamul dinspre linişte deschis! Visează s-o privească o femeie în aşteptarea celui ce-a plecat s-aştepte trenul cu mătase pentru nuntă, în gara de atunci, uitată-n sat! Căci vine din demult şi din departe…
Două cuvinte (unul alb şi unul negru)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 01 Mai 2015
Am două cuvinte...!... Hai călare: eu - pe unul alb până-n pământ; tu - pe unul negru până-n cerul unde-o goală blândă şi-un gol blând pregătesc o nuntă, altă nuntă, alt (acelaşi) veşnic început, uite-aşa, s-avem... (şi noi)... cuvinte-n spaţiul/timpul orb şi surd şi mut! Hai călare!... hai!... că (nu)…
Lucrare de control la ne/sfârşit
Scris de Ion Zimbru Joi, 30 Aprilie 2015
Cred/consider că-i cel mai dificil şi riscant să dau lucrare de control la ne/sfârşit. Şi în care, bineînţeles, trebuie să mă refer la ne/sfârşit, trebuie să mă ocup numai de ne/fârşit, trebuie să ocup ne/sfârşitul. Şi, apoi, după toate acestea, ce mai fac? Oare ce pot pentru ca să mai…
O scădere imposibilă (şi o notă de plată)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 29 Aprilie 2015
Sunt veşnic (mult mai veşnic) dacă scad ce am primit din ce (n)-am fost în stare să dau la cei care-mi (mai) cer şi-acum cea mai frumoasă (tristă) condamnare de la Stăpânul lor cel nalt şi-adânc, cel nevăzut de nimeni, niciodată, cel care stă-n mişcare şi-n mereu drept straşnic scrib…
Jurisprudenţă (în memoria domnului Jiglău Ioan)
Scris de Ion Zimbru Marți, 28 Aprilie 2015
Mă opreşte din viaţă şi-mi spune: zilele tale sunt numărate, nu te grăbi, nu te grăbi, nu te grăbi... nu ai nici o şansă de lumină... chiar nu vezi că nu ai nici o şansă de moarte? Mă opresc din oprire şi-i spun: o, venerabilă doamnă şi scumpă judecătoare, ce…
Pur şi simplu (două care... până unde va)
Scris de Ion Zimbru Luni, 27 Aprilie 2015
Mâine, când e gata carul mare/ şi s-opreşte la fereastra mea, caut şi mă sui cu toată viaţa.../ să-mi ajungă până unde va! Caut cele bune şi nebune,/ tot ce am făcut şi n-am făcut, să rămână pur şi simplu-n urmă,/ să-mi ajungă până la-nceput! Am visat că mergi şi…
Ea stă cu mine... unde va să fie (despre undeva)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 25 Aprilie 2015
Ea stă cu mine... tocmai când s-aude (atunci) numărătoarea cum se vede...!... Încep de unde... (numărând cu sete)... şi până unde... (toate-s reci şi crude)...! Sunt undeva... sunt unde va să fie ce-o să rămână după numărare...!... Ea stă cu mine, freamătă şi n-are cifre să-mi dea (din cifrul ei)…
Nici dacă ştie, nici dacă nu ştie (oricum... mereu la pândă)
Scris de Ion Zimbru Vineri, 24 Aprilie 2015
Pot chiar să cred că (nu)-i întâmplătoare sosirea lui oricine, pe oriunde?!... Iau (din orice) oricât... şi nu mi-i frică... dar cineva (oricum) se tot ascunde privirii mele prea iscoditoare, visului meu străpuns de lăcomie, iluziei pe care-am pus-o-n brazdă, ca pe-o sămânţă veşnic prea târzie! Se tot ascunde şi…
Nocturnă (legendă pentru pian şi violină)
Scris de Ion Zimbru Joi, 23 Aprilie 2015
La noapte.... [când se suie pe geam suflarea lunii şi-mi desenează visul cu tine în livadă, când colţul cu icoană şi cu paingi de pază coboară din uitare şi umblă să ne vadă cum trecem (fără umbră şi urmă) pe sub vişini, ca-ntr-o magie albă, aşa, ca o plutire în…
Două fiare paralele (fără cuvinte)
Scris de Ion Zimbru Miercuri, 22 Aprilie 2015
A fost frumos?... a fost foarte frumos!... Şi nu mai ştiu dacă ţi-aduci aminte cum ne duceam în gară s-aşteptăm (lunateci, zgribuliţi, fără cuvinte) pe cineva de-al nostru, rar şi drag, apropiat, venind dintr-un departe... venea... ori nu venea... juram să stăm şi s-aşteptăm (cuminţi) până la moarte! Şi ne…
Elegie în răsărită (bulevardier... de mâine)
Scris de Ion Zimbru Marți, 21 Aprilie 2015
De mâine, gata, nu mai scriu... mă dau la fund (cum se mai spune)... a fost frumos, este târziu... şi floarea-soarelui apune! De mâine, gata, pun pe foc proiecte, visuri şi himere, nu mă mai mint, nu mă mai joc... şi nu mai zic la revedere! De mâine, gata, mă…
Ultima epidemie (poem...de mori)
Scris de Ion Zimbru Luni, 20 Aprilie 2015
Ce bolnavă-i moara mea din vale! ce bolnavă-i moara mea din deal!... calul nu mai are don Quijote, don Quijote nu mai are cal! Pentru astă boală nu sunt leacuri... toate stau cu aripa-n pământ... şi-or să moară toate...or să moară chiar şi-n zarea omului de rând! Şi mă-ntreb: ce…
O floare la ureche (floare-la-ureche)
Scris de Ion Zimbru Sâmbătă, 18 Aprilie 2015
Ce frumoasă floare la ureche, la urechea ta, nu a oricui, floare dintr-o margine de râpă...!... Spune, doamnă...(dacă poţi să spui, dacă ştii şi dacă vrei să-nveţe cei care nici râpă n-au avut, cei care-au spus rău lângă o floare, cei fără prezentul din trecut)... ce înseamnă, cum se-ntinde mâna…
