(despre ceaţă amestecată cu negură)
când a bătut la uşă o lumină
el se uita-n oglindă şi credea
că nu mai poate nimenea să vină
să-i ceară iertăciune şi să-i dea
era acolo printre substantive
uitat de zei şi hăituit de stele
tăcea pe foc stătea pe hieroglife
un semn banal o cruce de nuiele
şi s-a desprins şi a fugit să vadă
şi a deschis şi a plecat departe
lumina a intrat nevinovată
dar n-a găsit în casă nici o moarte
şi a privit şi a uitat să mintă
toată viteza dat-o-şi-a-n cenuşă
tot el era acolo în oglindă
şi s-auzea bătând încet la uşă
