* (despre doamna Trei) *
Doamnă Doi, dacă nu-ţi place pasărea cum dă din liră,
alta n-am şi nu am unde să găsesc pasărea care
vrei să-ţi cânte-n colivie şi să râzi când ea se miră
şi să-ţi dea până la moarte câte-o pană la picioare!
Doamnă Doi, am îndoială despre mofturile tale,
am ceva care mă scurmă când te dai din fiţă-n fiţă
şi visezi trifoi cu patru şi-asculţi muzici haimanale,
când te dai pe lângă şlobul cu mustaţa-n furculiţă!
Doamnă Doi, doinesc întruna de si vis amari, ama;
şi mă dau de ceasul morţii să te duc într-o ispită
prin porumb şi prin lucernă, să te duc la Dalai Lama,
dar refuzi iluminarea fi`ncă eşti o ră/sărită!
Doamnă Doi, pune-ţi în doliu mofturile, toate cele
care te descorsetează şi te smulg din balamale;
eu te las, mă duc de-a valma, în pădurea de cinci stele,
plec la doamna Trei, că are ochii - două catedrale!
