Scriitorul și gazetarul Ion Călugăru s-a născut, cu numele Ștrul Leiba Croitoru, pe 14 februarie 1902, la Dorohoi. Din 1919, a urmat liceul la București, pe care nu l-a terminat. A lucrat în redacția revistei "Sburătorul", postul fiindu-i oferit de profesorul său de latină, Eugen Lovinescu, cel care i-a propus și pseudonimul Ion Călugăru. Debutul său gazetăresc a avut loc în 1920, în cotidianul "Mântuirea", unde a semnat B. Croitoru. A debutat editorial cu o culegere de nuvele, intitulată "Caii lui Cibicioc", în 1923. A mai fost redactor sau colaborator la publicaţiile: "Adevărul literar și artistic", "Integral", "Universul literar", "Cuvântul", "Vremea", "Azi". Dintre scrierile sale, menționăm: "Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria văduvelor", "Moara dracilor sau Haiducul călugăr", "Paradisul statistic", "Abecedar de povestiri populare", "Charlot", "De la cinci până la cinci". Este considerat un scriitor avangardist, parte a mișcării expresionismului și suprarealismului românesc. S-a stins din viață la București, pe 22 mai 1956
