Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
E gata. Tot. Încep să plec. Nu se mai poate.
Nu mai aştept. Sunt numai plâns. Fac primul pas.
Mă uit în urmă. Doamna mea Singurătate
îmi face semne şi mă roagă să n-o las!
Era s-o uit. Mi-a fost alături, totdeauna.
Mi-a fost de suflet, la uşor, dar şi la greu.
M-a păcălit cu sanctitatea sa... întruna.
Am păcălit-o cu iubirea mea... mereu!
Gata. O strig. O iau pe toată. Fiecare
cuvânt al ei îmi este, mâine, de folos.
Singurătatea stă cuminte-n buzunare.
Este cam grea, însă nu vreau s-o dau pe jos!
N-o dau pe jos, că are pletele cărunte.
Aude greu. Şi vede greu. Şi merge greu.
Mergem aşa. Încet şi singuri. Tocmai unde...
începem iar Euridice şi Orfeu!
