La douăsprezece fix, vine la poartă. La poartă are o bancă. Are nouăzeci de ani. Se aşează cu grijă, să nu tulbure liniştea păsărilor din salcâm. Salcâmul cel de-o samă cu dumnealui. Salcâmul care străjuieşte casa-i c-o singură odaie, un singur pat, o singură icoană, o bibliotecă, o căldare cu apă, un lighean, o cană, un vis ş-un dumnezeu. Ş-o singură ogradă. Care-i şi grădină. Ş-o fântână. N-are ceas. Nu-i trebuie. Că n-are treabă cu timpul. N-are nici baro ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"zicea că toate-toate sunt departe, şi n-am s-ajung, şi n-am să le găsesc - degeaba cred şi sper în "după moarte", cu "pământesc" şi fără "pământesc"!!! zicea că toate-toate sunt aproape, dar nu le văd, şi nici nu le ghicesc - degeaba cred că viaţa (nu) mă-ncape cu "omenesc" şi fără "omenesc"!!! zicea, nitam-nisam, că lumea largă e-o sumă oarecare (?) de strâmtori... eu fluieram şi fluier "treacă-meargă" - şi ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Sunt bulgărul acela - cred că-l ştii -rostogolit în jurul firii talecând timpul meu - tic-tac, tac-tic - băteaca un pui strâmb, cu aripi inegale!Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşideparte, fără ploaie şi zăpadă,să mă usuc, să fiu biet lut uitat,că n-ai s-azvârli cu mine niciodată -şi-acuma stau pierdut în calea taşi-aştept să se audă, să se vadă!Sunt bulgărul acest, pe care-l calcişi îl azvârli, frumoas ...

Aşa, ca dintr-un somn frate cu moartea, mă şterg la ochi... şi nu-mi vine să cred ce nu mai... văd! În afară de Muma Pădurii şi de Tudor Tonitza nu zăresc nimic! Şi doar n-am dormit, ca să-mi justific ipoteza că a fost un vis! Atunci, unde sunt ceilalţi? Unde au dispărut? De ce s-au ascuns? E o farsă? A fost adevărat? Oare cine se joacă de-a realul/abstractul, de-a fuga din sferă, de-a fuga din cub? Nu cumva sunt cel ce nu-s? Nu cumva nu-s cel ce sunt? Oare cine se ţine de � ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Te rog să intri, Înălţimea Ta -mi-i sufletul deschis pentru primire,n-ascund nimic, totu-i ş-aici ş-acum,să-ţi placă negreşit, să te admire,să-ţi mulţumească până în pământşi până-cer... aşa... să-ţi mulţumeascăfiindcă ai bătut atâta drum,să-mi dai aiastă clipă fără mască,să-mi iei din vis, din suflet şi din trupstigmatul păcălelii ş-al minciuniistăpâne între leagăn şi prohod,hohotitoare sub că ...

Da... mă latră un câine! Şi pe Tonitza-l scheaună! Pe Maica n-o latră! Ne spune că-l cunoaşte! Ne spune că se numeşte căţelul pământului! Şi-i de dinaintea lui Dumnezeu în această împărăţie! Şi în alte împărăţii! Da... căţelul pământului se aude! Tăcem! Îl ascultăm! Parcă latră anume! Parcă lătratu-i cu vorbe clare! Cu articulaţii limpezi! Mi se zburlesc pletele! Pentru că-n glasul câinelui disting o minune a liricii universale, a mentorului meu, poetul i ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"Acum nu-mi mai trebuie minte.../ şi pun numai sufletu-n joc!Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog,nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur!Şi dacă nu-i nimeni, şi dacă/ nimic nu mai stă înainte,de ce să mai tulbur vro taină,/ vrun vis şi vro viaţă cu minte?Alt fel, foarte bine se vede/ cum liniştea pierde conturîn valma-vacar ...

Da, toată poezia din lume şi de dincolo de lume se aude! Se aude toată poezia şi toată curăţenia din univers şi de dincolo de univers! Şi toate basmele se aud! Şi numai candoare! Nostalgia candorii, adică!... Aşa trece şi a doua noapte! Tonitza a fumat juma de hectar de mahorcă! Şi a şi aţipit rezemat de trupul şi de sufletul unui stejar secular! Şi eu, mi se pare, am închis ochii, puţin! Fiindcă, altfel, nu-mi explic de ce, uite, chiar acum... o văd pe Mama în loc de Mum ...

Da, cum ar zice Caragiale, aprobăm pozitiv această întâmplare de lângă Poiana Vântului! Fiindcă, aşa trist şi adevărat, dinspre sudul Olteniei de nord, se aude Adrian Păunescu: „Se urcă Basarabia pe cruce/ şi cuie pentru ea se pregătesc/ şi primăvara jertfe ne aduce/ şi plânge iarăşi neamul românesc!// Noi n-avem nici un drept la fericire,/ mereu în casă moare cineva/ şi n-are ţara dreptul să respire/ şi nici pe-acela, simplu, de-a visa!// De-acolo unde s-a sfârşi ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Ş-astă dimineaţă fie-ţi bună, doamnă dinspre răsăritul cel mai răsărit dintre răsărituri înmuiate-n toamnă crizantemireasă până la sfârşit! Astă dimineaţă trece mai degrabă decât cea de mâine, trece mai târziu decât ieri... şi-mi spune c-a văzut o roabă lăcrămând la geamul timpului pustiu! Roaba cea blajină - roaba cea Mămucă din eternitatea altor dimineţi, când scria cu plugul şi ziceai că-i plugă p ...