(minciuni de dulce şi adevăr de post)
Se înmulţesc duşmanii chiar acum. Fac pentru ei risipă de parfum.
Şi îi aştept. Şi îi conduc în gări. Şi le trimit mereu felicitări.
Fac semnul crucii, zilnic, pentru ei. Mă duc la ei cu pupăza din tei.
Şi le-o citesc, dar li se face rău…Ce grea e Bojdeuca din Ţicău!
Habar nu au duşmanii că nu pot să-mi vindece durerile din cot,
să-mi mute drumul scris până la cer, bătut cu pietre scumpe şi mister.
Staţi liniştiţi, duşmanilor deştepţi! Ce mulţi sunteţi şi(….)drepţi –
cum zice Vodă, acela sângeros – mâncaţi cuvinte goale de pe jos!
Beţi apa de la câini şi îi lăsaţi să latre răi şi singuri prin Carpaţi!
Duceţi de mână javre fără rost, minciuni de dulce, adevăr de post!
Aveţi un loc de gală în memorii. Până atunci, vă zic: vrajbă uşoară
şi noapte bună!…Ce frumos coboară primul târziu pe aripile morii!
S-a terminat duelul. Înţeleg: sunt ultimul învins rămas întreg,
s-aude o părere că nu sânt…şi norii ce aproape-s de pământ!
Ce limpede şi simplu: sunt mai viu decât atunci, când m-am născut târziu!
Ce bine-mi face moartea înainte de-a fi tăiat aiurea de cuvinte!
