Înainte de a o vedea cum trece "dincoace",
am crezut că este pasăre dinspre nepăsare zburând,
spre păsare zburând şi spre "totdeauna",
din margine în margine şi din oricând în oricând,
până când se sfârşeşte minciuna
celui "dincolo" din închipuire, din părere şi din gând...
numai şi numai din acestea toate...
şi numai din iertare-n iertare şi din păcate-n păcate!
După ce am văzut-o cum trece "dincoace",
n-am spus "la revedere" şi n-am zis nici "bun rămas"...
numai la "totdeauna" m-am uitat,
şi nici o dată la primul şi ultimul ceas
din cât a zburat, din cât mai are de zburat
prin toate aceste întâmplări şi minunăţii de pripas...
minciuna-i gata, păcatele vor să se caţăre...
iar eu locuiesc şi zbor printr-un vis dintr-o pasăre!
