După o absenţă îndelungată, Simona Vartolomei ne-a citit vinerea trecută 25 de texte de pe blog-ul personal, scrise într-un interval de trei ani.
"În faţa mea sunt nişte uşi, iar eu mă plimb cu mâinile la spate pe lângă ele. Sunt oameni care vor pleca pe Marte, oameni care mângâie căţei pe malul Oceanului Indian, oameni care îşi împachetează pisicile în valiza cu minuni şi pleacă în celălalt colţ de ţară, oameni care ating stelele călare pe o bicicletă, oameni care îşi ţin inima într-un aparat de fotografiat, oameni care muşcă din mărul Albei ca Zăpada cu zâmbetul pe buze...ei ştiu că antidotul este în ei...şi restul, restul care se întreabă cine le-a furat fericirea." (Sky is over - Simona Vartolomei)
Radu Vartolomei recunoaşte că nu are apetenţă pentru acest gen de texte şi spune că scrierile prezentate i se par a fi nişte descărcări ale sinelui, vagi şi subiective. Ion Avram e de părere că textele se aseamănă cu crochiurile şi că ar fi microeseuri poematice; autorul - un descriptor talentat - arată sensibilitate şi forţă introspectivă. După părerea Ancăi Şerban-Gaiu, textele vin cu propunerea de a ne întoarce în noi înşine. În plus, aceasta menţionează că rândurile Simonei debordează de poezie şi candoare. Mădălina Bejan apreciază curajul autoarei de a-şi deschide sufletul în faţa unor străini şi vede textele ca pe nişte meditaţii bogat detaliate. Stela Iorga consideră că autoarea propune o lume individuală, un labirint din care nici măcar aceasta nu ştie cum să evadeze. Lasând la o parte exprimarea prolixă şi expresiile convenţionale, aceasta a constatat că există o zbatere interioară, care, de altfel, a şi emoţionat-o, precum şi o tehnică a scrisului. Cristina Dobreanu crede că verbiozitatea vine din tentaţia blog-ului, adică din acel sentiment de libertate de exprimare, în care textul se îndepărtează de orice normă literară. Ea vede aceeaşi stare în toate textele şi le aseamănă cu o litanie.
Astăzi, la orele 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citeşte Liviu Cocei.
Sursa foto: conceptrends.com
