În 1910, Masabumi Hosono a fost trimis din partea Ministerul japonez al Transporturilor pentru a studia sistemul feroviar din Imperiul Ţarist. La doi ani după ce şi-a finalizat misiunea, oficialul a trebuit să se întoarcă acasă, iar pentru acest lucru a ales să se îmbarce pe RMS Titanic. Spre nenorocul său, pe 14 aprilie, nava la bordul căreia se afla a lovit un aisberg şi a început să se scufunde. În momentul în care vaporul intrase în coliziune cu colosul de gheaţă, Hosono dormea. După 25-30 de minute, el a fost trezit de un membru al echipajului, care l-a rugat să îşi pună vesta de salvare şi să se îndrepte spre una dintre punţi. Bărbatul a încercat de două ori să se urce la bordul bărcilor de salvare, însă a fost refuzat, pe motiv că se număra printre pasagerii care călătoreau la clasa a treia. În cele din urmă, Hosono a reuşit să păcălească un ofiţer şi să se îmbarce pe una dintre bărcile de salvare.
Cele 20 de bărci de la bordul Titanicului puteau transporta numai 1.178 de persoane, din totalul celor peste 2.200 de pasageri. În final, doar aproximativ 700 de pasageri au supravieţuit, 316 femei, 56 de copii şi 338 bărbaţi. Cei din urmă au fost aspru criticaţi, pentru faptul că nu şi-au sacrificat vieţile pentru a le salva pe cele ale femeilor şi copiilor.
Japonezul a întâmpinat cele mai dure critici la el în ţară, deoarece încălcase două cutume extrem de importante: a ales o viaţă umilitoare în detrimentul unei morţi onorabile şi, mai mult, a făcut acest lucru în public. Existau numeroase voci care spuneau că, pentru comportamentul pe care l-a avut, japonezul trebuia să îşi facă harakiri. Masabumi nu s-a sinucis, însă a murit în 1939, în sărăcie şi uitare. (sursa: descopera.ro)
