tare mi-e dragă această casă care ne rabdă/ ieșirile/ și care nu se încruntă, ci ne ține împreunați/ genunchii la rugăciune/ această casă cu care împreună plâng/ într-o tăcere austeră/ obiectele mă privesc cu părere de rău/ lumina mi se tolănește în brațe și toate torc/ mă mângâie/ toate mă iubesc/ când nu are cine (acasă) nu de oameni/ sau beznă/ uneori/ în nebunia mea/ nici de însuși Domnul meu/ nu mă tem/ ci de unul singur păianjenul/ pe care cu ce dra ...