Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

În prezent, un politician american nu poate candida pentru mai mult de două mandate prezidenţiale. Regula datează de mai bine de şaptezeci de ani şi a fost impusă după Al Doilea Război Mondial. Până atunci nu exista nicio limitare oficială a numărului de mandate. Astfel, a fost posibil ca democratul Franklin Delano Roosevelt să candideze şi să câştige alegerile prezidenţiale de patru ori!

În 1932, în al treilea an al Marii Crize Economice, republicanul Herbert Hoover, preşedintele în exerciţiu, s-a confruntat în alegeri cu democratul Franklin D. Roosevelt, politician cu experienţă şi guvernator al statului New York. În campanie, Hoover a mizat pe apărarea politicii din timpul mandatului său, în timp ce Roosevelt a făcut puţine propuneri precise, propunând în schimb o atitudine mai pozitivă şi orientată către viitor. Pe fondul profundelor nemulţumiri din ţară (la acel moment, numărul şomerilor ajungea la 13 milioane de oameni), Roosevelt a câştigat detaşat la o diferenţă de circa şapte milioane de voturi. 

În 1936, Roosevelt a candidat pentru un al doilea mandat. Republicanii l-au propus drept adversar pe guvernatorul statului Kansas, Alfred Landon, a cărui campanie s-a centrat pe respingerea New Deal-ului, planul economic pentru scoaterea Americii din criză. Campania a scos la iveală polarizarea societăţii americane: 80 la sută din ziare sprijineau pe republicani, acuzându-l pe Roosevelt că impune o economie centralizată, în timp ce oamenii de afaceri erau de părere că programul New Deal distruge individualismul american şi ameninţă libertatea ţării. Roosevelt s-a bazat însă pe o coaliţie de diverşi susţinători - fermierii din Vest şi Sudul ţării, muncitorii din industrie, imigranţii şi intelectualii reformatori şi, pentru prima dată, votanţii afro-americani, care până atunci se aflau în tabăra adversă - şi a câştigat din nou alegerile la o diferenţă colosală: 27,7 milioane de voturi vs. 16,6 milioane.

Până la momentul 1940, cutuma era că preşedinţii se limitează la două mandate la Casa Albă. Teddy Roosevelt mai candidase pentru un al treilea mandat, la începutul secolului XX, dar pierduse în favoarea lui Woodrow Wilson. Nu exista, prin urmare, un precedent pentru un preşedinte cu mai mult de două mandate.

Însă situaţia din 1940 - cu războiul care izbucnise în Europa - era una cu totul excepţională, iar americanii au preferat să voteze un lider cu experienţă, care să poată conduce ţara într-o perioadă dificilă.

La începutul anului 1944, în toiul implicării Americii în război, era deja clar că preşedintele Roosevelt urmăreşte să obţină un nou mandat la Casa Albă. Adversarul său a fost guvernatorul New York-ului, Thomas E. Dewey, care a pierdut în pofida tuturor controverselor campaniei. Americanii se întrebau deja dacă nu cumva patru mandate pentru acelaşi om nu sunt prea multe şi dacă Roosevelt, ale cărui probleme de sănătate erau cunoscute, mai poate face faţă funcţiei. Preşedintele a câştigat însă alegerile tot pe fondul politicii externe, mizând pe ideea că într-un moment de criză - aşa cum era războiul - schimbarea unui lider care s-a dovedit a fi exemplar nu e indicată.

Roosevelt nu a apucat însă să-şi termine mandatul şi nici măcar să vadă America ieşind victorioasă din război. A murit în aprilie 1945 în urma unui atac cerebral, iar locul său a fost luat de vicepreşedintele Harry Truman. În 1947, cât acesta se afla încă la Casa Albă, Congresul a adoptat amendamentul prin care numărul mandatelor prezidenţiale era limitat la două.

Sursa: historia.ro

Citit 2869 ori Ultima modificare Luni, 21 Noiembrie 2016 00:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.