"Când vine Crăciunul/ Din nou din străbuni/ Cu toții să fim/ Mai frumoși și mai buni!" Mă încântă din nou ambianța Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) din strada Domnească nr. 53 și mă surprinde, dincolo de bucuria revederii unor vechi convivi, să văd pe lambriurile lăcuite din sala bibliotecii un șir de figuri cu aer marțial. Sunt măști tradiționale de moșnegi, un sfat al bătrânilor sui-generis, încruntați nevoie mare la prima vedere, dar cu un surâs șăgalnic prelins printre dinții confecționați din te miri ce materiale, boabe de fasole, oase, chiar moțuri de curcan! Sunt în așa fel dispuși, încât noi, trăitorii de azi, suntem surprinși încă de la intrare în mijlocul lor, așteptându-le aproape cu fiască sfiiciune învățăturile: "...cu toții să fim mai frumoși și mai buni!" Da, îmi spun, frumos (kallos) și bun (agathos), unitatea dintre armonia trupească și cea spirituală, idealul cultivat de înaintemergătorii greci ai Antichității, kallokagathonul. Ce ne lipsește să-l putem avea și acum?
Sunt însă extras din starea de reverie de neobositul moderator al întânirilor nostre culturale, prof. Ghiță Nazare, care ne prefațează manifestarea culturală a zilei, "Tradiții românești de Crăciun la Dunărea de Jos". Și uite-așa îmi dau seama că Salonul "Armonii de toamnă" a intrat în plină iarnă! Numai noi rămânem tineri, chiar dacă părem uneori tomnatici!
Enigma întâlnirii cu strămoșii ni se lămurește pe deplin când aflăm că invitatul de onoare al acestui eveniment este maestrul Paul Buța, cunoscut ca rapsod popular, solist și coregraf-dansator, actor de comedie și, nu în ultimul rând, culegător de folclor. Eu l-aș numi simplu, dar cuprinzător, un reputat și neobosit etnolog. Măștile antropomorfe aduse sunt doar o mică parte din cele peste 1.500, confecționate în ultimii 20 de ani. Munca de meșter-artist i-a fost apreciată de multe ori cu superlative: "Ridică tradițiile la rang de artă", "Este un artist venit din Rai" (trimitere șugubeață, cu două înțelesuri, la Raiul ceresc, dar și la satul din județul Vaslui în care s-a născut etnograful, care chiar așa se numește!). Îl însoțește doamna Eugenia Notărescu, ca reprezentantă a Serviciului Cercetare, Conservare și Valorificare a Creației și Tradiției Populare din cadrul Centrului Cultural "Dunărea de Jos".
Tot în deschidere, doamna economist Tinca Șerban, vicepreședintă a CARP, apreciază consistența acestei activități, prima dintr-o serie de acțiuni dedicate Sfintelor Sărbători ale iernii (de la Crăciun, la Sfântul Ion) și își exprimă satisfacția că acest cadru al Casei le-a devenit familiar atâtor pensionari și nu numai.
Dar este momentul să ne împărtășim din minunatele colinde tradiționale. Doamna Notarescu ne-a făcut o surpriză; a adus cu sine două talentate soliste ale Ansamblului Folcloric "Doina Covurluiului" al Centrului Cultural "Dunărea de Jos" (aflat sub egida Consiliului Județului Galați). Marieta Ion și Mandola Munteanu ne încântă cu un colind de fată mare, un "Hai leroanda" și un alt colind, pe două voci. O desăvârșită interpretare a unor texte autentic populare, cu inflexiuni de voce nepervertite de gustul modernității. Am rămas ca vrăjiți!
În timp ce prin auz urma să ni se perinde biografia maestrului Buța, de la plecarea din sat cu desaga plină de tradiții locale, până la vremea afirmării, când își plimba "zestrea" pe drumurile țării, de la Muzeul Satului din București, la Astra Sibiului, și mai apoi, în largul Europei, de la Chișinău, la Londra, de la Veneția, la Strasbourg și în multe alte locuri. Și, a mai adăugat Eugenia Notarescu, "peste tot a fost el însuși în costumul său popular". Așa l-am văzut și eu când m-am uitat mai bine, cu cioarecii vârâți în șosetele groase de lână, care se odihneau în opincile cu care rapsodul bătea cu naturalețe odaia. El însuși ni s-a prezentat apoi, cu vorba plină de haz, dar și de înțelepciune, ca reprezentant al României în lume, evocând cu mândrie multe locuri unde a expus, printre care și Muzeul Omului din Paris. Dar, a adăugat apoi, tot mai drag îi e proiectul său de suflet, "Vatra cu Dor" din Șivița, unde e bucuros oricând de oaspeți, oficialități sau oameni obișnuiți, care vor fi tratați simplu, cu aceeași ospitalitate!
Următorul moment al întâlnirii a fost un miniconcert de colinde susținut de Ana Secrieru și Marin Oanea, un regal artistic, acompaniat de chitară, cu piese diferite ca factură, de la înălțătorul "O, ce veste minunată", la melodiosul șlagăr folk "Colindăm, colindăm iarna, cu colinde românești". Am ascultat apoi cu emoție îndemnul "Și în seara de Crăciun/ Fii mai vesel și mai bun!" Și iar mi-am amintit de kallokagathon și de portretele moșilor care ne priveau din perete!
Noroc de clinchetele clopoțeilor, în care și-a făcut brusc intrarea rapsodul Gheoghe Avieriței, declarând sus și tare "Am venit cu plugușorul!/ Nu suntem de la bordei/ Dar păstrăm ist obicei". Și chiar ni l-a spus: o primă parte clasică, pornind cum se cuvine, de la bădica Traian, cu evocarea muncilor tradiționale ale câmpului și a meșteșugurilor populare, dar și o a doua, comico-satirică, cu multe aspecte, și mai bune, și mai rele, așa cum sunt realitățile contemporane, cum e și viața omului de azi. În final, ne-a urat: "Ani mai buni, mai fericiți/ Deie Domnul să trăiți!" Iată încă o dată binele și bunătatea!
Aș fi spus că sărbătoarea noastră culturală se apropie de final, dar n-a fost așa. Au urmat doi umoriști de clasă. Marin Gherghe ne-a citit cu umor o povestire autobiografică, "Urătorul ghinionist", în care își amintește cum personajul principal, el însuși, după cum ați ghicit, pe când era copilandru și voia să facă bani de sărbători, a nimerit sub geamul unei vecine, și-a dres vocea, a dat să-nceapă urarea, dar i s-a rupt limba clopoțelului, "biluța", cum zicea el, și nu numai că s-a rupt, dar a și făcut țăndări geamul femeii! Vă închipuiți reacția sălii, un imens hohot de râs, așa cum le stă bine oamenilor care știu și ce-i datoria și ce-i veselia, elixirul tinereții spirituale. Vasile Manole, reputatul epigramist, ne-a lăsat mască pe toți cu o șarjă nou-nouță de catrene cu țepi, referitoare, bineînțeles, la sărbători, de la mersul cu uratul, până la tăierea porcului. Și astfel voia bună s-a instaurat complet în sală, îndulcind și privirile judecătorilor de pe margine - măștile!
Mai târziu, chiar la sfârșit, protagoniștilor întâlnirii, Paul Buța, Eugenia Notarescu, Ana Secrieru, Vasile Manole, Marin Oanea, Gheorghe Avieriței, Marin Gheghe, le-a fost conferită, în semn de prețuire a contribuției lor la încântătoarea manifestare, plină de frumusețe, de speranță și de cuget deschis, Diploma de Excelență a CARP. Cu această ocazie am aflat și că Paul Buța își serbează pe 11 decembrie ziua de naștere. De aceea i-am cântat din inimă "Mulți ani trăiască!". Câți ani împlinește, iertați-mă, asta n-am să v-o spun!
