Rătăcit între birocraţie şi „cutumele” poştei, darul pe care o gălăţeancă l-a trimis din Ţara Galilor, la Galaţi, era cât pe-aici să nu ajungă la cea căreia îi era destinat – mama ei! Cel mai probabil ar fi fost trimis înapoi, peste hotare, pentru că mama – pacient oncologic sub tratament, pentru care deplasarea este foarte dificilă, fiind o persoană cu handicap – nu ar fi avut niciodată puterea să umble după el…
De Crăciun, vă propunem o poveste adevărată, dulce-amăruie, despre un dar pe care nu l-a adus Moşul cel Bun. Dar a fost singurul dar de Crăciun pe care avea să-l primească o gălăţeancă în vârstă şi cu probleme grave de sănătate. O istorie pe care ne-a împărtăşit-o fiica ei, dar şi o experienţă cu care poate că se confruntă şi alţi copii, care au devenit oameni mari în străinătate, şi vor să-şi bucure părinţii sau bunicii rămaşi în România (şi) cu un cadou. Dar birocraţia şi cutumele riscă să le strice toată bucuria.
Povestea noastră a început de Moş Nicolae, pe 6 decembrie 2025, când o gălăţeancă din Ţara Galilor a trimis spre oraşul natal un cadou care ar fi trebuit să-i fie livrat mamei ei, acasă. Evident a plătit toate costurile pentru ca pachetul să îi fie adus mamei la adresa menţionată! Norocul gălăţencei a fost că nu a aruncat chitanţa şi a păstrat numărul de identificare al coletului!
Pe 16 decembrie, pachetul era plecat din centrul de livrări internaţional Bucureşti, dar nu ajunsese la destinatară. Prin urmare, fiica s-a adresat serviciului Suport Clienţi al Poştei Române, întrebând unde se află coletul şi când ar trebui să aştepte mama ei să-i fie livrat. A aflat cu surprindere că pachetul ajunsese la oficiul poştal din Galaţi, unde mama ar fi trebuit să se prezinte ca să-l ridice cu avizul sau cu numărul de prezentare al expedierii. Ah, şi să achite o taxă de 12,20 lei. Totodată i s-a pus în vedere că timpul de păstrare este de 10 zile calendaristice: „În momentul în care timpul expiră, trimiterea este returnată către expeditor”.
Nedumerire şi birocraţie
„Coletul este pentru mama mea, pacient oncologic sub tratament, pentru care deplasarea este foarte dificilă, fiind o persoană cu handicap. Eu am plătit pentru ca pachetul să fie dus la adresa menționată pe el, nu doar până la oficiul poștal. Pentru ce este necesară o plată adițională?
Destinatarul nu a fost avizat, iar eu încerc să fac în aşa fel încât să mă asigur că pachetul ajunge unde trebuie. Cum procedăm pentru ca pachetul să intre în posesia destinatarului, la adresa până unde s-a achitat taxa de timbru?”, a încercat să mai afle gălăţeanca.
N-a mai primit niciun răspuns. Nici măcar comunicarea că îi direcţionaseră cererea către oficiul poştal din Galaţi. Norocul ei că, în paralel, a contactat direct oficiul poştal!
Şi… minune! A avut parte de înţelegere, bunăvoinţă şi empatie, din partea dirigintei oficiului. Care a acţionat asigurându-se că darul ajunge la cea care îl aştepta. Evident, taxa de 12,20 lei a trebuit achitată, dar importantă era livrarea acasă. Mai ales că pachetul a ajuns la o zi după şedinţa de chimioterapie a mamei. „Este singurul cadou de Crăciun”, a fost tot ce a putut spune, de emoţie, mama.
Morala
„Bănuiesc ca regula asta cu «'să vină destinatarul la oficiul poştal» este o tâmpenie, rămăşiţă a regimului demult apus .. partea amăruie a poveştii. Ca principiu: este normal ca un colet a cărui adresă de livrare este specifică să fie reținut de către oficiul poștal, iar destinatarul să fie chemat la ghișeu pentru a-l ridica?! În restul lumii, când expeditorul achită pentru o livrare la o adresă specifică, acea livrare s-a face la adresa specificată; nu la ghișeul oficiului poștal.
De ce Poșta Română nu urmează aceleași înțelegeri principiale?
În cazul acesta, destinatarul este o femeie la 78 de ani, cu certificat de handicap care urmează tratament oncologic curent și pentru care deplasarea ar fi fost foarte greoaie dacă nu imposibilă, având în vedere complicațiile tratamentului. Ea, singură, nu s-ar fi descurcat să localizeze coletul, să intre în posesia lui. Nu a primit aviz, deci nici nu știa că pachetul este reținut la oficiul poştal.
La fel ca ea sunt, poate mulți alți părinţi sau bunici, ai căror copii, nepoți vor să le trimită un cadou de Crăciun. Şi care poate nu au pe cineva să intervină! Dacă îmi este permisă o sugestie, Poşta Română, vă rog frumos, asigurați-vă că destinatarii își primesc coletele. Pentru unii dintre ei, acel colet poate fi unicul lor cadou de Crăciun”, este mesajul gălăţencei din Ţara Galilor.
