Vinerea trecută, la Cenaclul „Noduri şi Semne” a avut loc lansarea cărții „Șahiştii” a lui Ionuț Iamandi (I.I.), apărută la Editura Eikon. A fost, mai bine spus, o expoziție de carte a lui I.I., dacă ținem seama de faptul că, lângă volumul lansat, autorul a expus și celelalte șapte cărți ale sale: „Anul electoral 1946. PCR în campanie la radio” (Vremea, 2019); „Săptămâni interioare. Jurnal de coronavirus” (Eikon, 2020), „Șahiștii. Povestiri” (Eikon, 2021), „De comuniști am fugit, peste comuniști am dat. Povestea unui refugiat din Basarabia” (Vremea, 2022), „Minunata lume a lui Hume. Catrene filosofice” (Eikon, 2023), „Un galop de gând/ A Gallop of Thought (haiku)” (Eikon, 2024), „Eu. Jurnal inexistențial” (Eikon, 2024), „Heraclitice. Încercare asupra gândirii” (Eikon, 2025).
Despre toate publicațiile sale, autorul ne-a vorbit pe scurt, dar suficient de cuprinzător pentru a ne dezvălui un spirit enciclopedic, o privire, memorie și atenție asupra istoriei, filozofiei și, în mod deosebit, asupra contemporaneității lumii în care ne aflăm și în care autorul se manifestă intens - cultural și informațional vorbind - dacă ținem cont că activitatea sa de bază este cea de jurnalist, așa cum cei prezenți și-au putut da seama din expunere și comentarii:
„Formația mea de bază în jurnalism este cea de știrist. În acest domeniu am lucrat la BBC și lucrez acum la Radio România Actualități. La emisiuni lucrez ocazional. La BBC, am realizat emisiuni precum Arena, Discuția săptămânii și Documentarul săptămânii, iar la RRA, tot ocazional, am participat ca invitat la unele emisiuni sportive (Arena Națională și Contracronometru), unde de regulă vorbesc despre șah și sumo.” (I.I.)
„Aș vrea să vă spun că m-am apropiat de volumul lui I.I. "Un galop de gând" cu mare bucurie, fiindcă știam cum scrie poezie, haiku, îl auzisem citind la Biblioteca "V.A. Urechia". Are o rară delicatețe a cuvântului, o profunzime care circulă prin capilarele sale și apoi, ca o prelungire, această profunzime capătă o altă viață, metamorfozându-se în rotunjimea perfectă a celor trei versuri ale poemului japonez - ex.: au plecat norii/ ce-mi vorbeau prin pustiul/ Bărăganului. Da, norii ne scriu și ne vorbesc, își poartă dialogurile cu generozitate mai ales într-un pustiu ca al Bărăganului, unde nu au rama unui caiet de fereastră și nu sunt așezați între două volume de blocuri din beton, eul haijinului percepe natura ca un partener de discuție, care știe să comunice prin propriul alfabet format din lumini, culoare, forme, umbre; m-am regăsit foarte mult în acest poem, fiindcă, uneori, locuiesc - cu ghilimele de rigoare, într-un birou, a cărui fereastră lasă foarte puțin loc pentru cer și norii de pe acest cer, îmi vorbesc deseori în timpul zilei. Aici nu este un strigăt al anxietății provenit din singurătate ca la Edvard Munch, dimpotrivă, e o acceptare, poetul are lumina și echilibrul culorilor complementare, ca într-un tablou de Paul Cezanne - ex.: luna tăcerii -/ mă trezesc mai trist decât/ la adormire. (Daniela Lăcrămioara Capotă - despre haikuul "Un galop de gând")
„Glumind mai mult sau mai puțin, I.I. este un scriitor… periculos. Și pentru că, având armele filosofiei, poate învinge Poezia și poate exila poeții, dacă nu cumva chiar îi ostracizează, îi trimite în afara Cetății; și pentru că, după ce-l citești, parcă te obligă să te întrebi dacă tot ce ai scris sau ai citit până la momentul Întâlnirii, mai este valabil; existențial, este periculos deoarece, jonglând cu Nimicul și cu Neantul, heideggerian, te poate ruga să te întrebi de ce nu ar exista mai degrabă non ființa decât ființa (mai exact, De ce există ființare și nu mai degrabă nimic?), la I.I. existând varianta Mai mult, de ce lucrurile ar avea mai degrabă înțeles decât neînțeles? Nedramatizând sau nealegând Tragicul, I.I., ca și Heidegger sau Wittgenstein, pare să ofere soluții de a ieși dintr-o situație de aproape șah mat, apropo la/de altă mare pasiune a sa. Între istorie, filosofie, jurnalism (radio și presă culturală), literatură, religie și credință, sportul minții, matematici, Gândirea găsește mereu sacrificiul spectaculos sau care este necesar…” (Adi G. Secară)
„Pentru un șahist, eșichierul este doar suprafața, doar fața văzută a jocului său; dedesubt, e viața cu zbaterile și constrângerile ei, care de multe ori ne scapă atunci când ne aventurăm în lumea șahului. Prin povestirile din cartea sa, cuprinzător și inspirat intitulată "Șahiștii", domnul I.I. ne oferă tocmai șansa de a face incursiuni în geologia partidelor de șah din toate vremurile și de pe toate continentele. O lectură fascinantă, care te absoarbe fără să îți dai seama!” (Florin Gheorghiu, mare maestru internațional de șah)
Vineri, 5 iunie, ora 18,00, la Centrul Cultural "Dunărea de Jos", citește Rodica Munteanu.
