Constantin Narly, unul dintre întemeietorii pedagogiei românești moderne, s-a născut pe 30 mai 1896, la Tecuci.
A urmat cursurile Universității din Iași, susținând examenul de licență în 1919. Apoi și-a continuat pregătirea în Germania, unde a obținut titlul de doctor în filosofie la prestigioasa Universitate din Göttingen, unde obține, în 1924, doctoratul în filozofie. Întors în țară, a desfășurat o bogată activitate didactică, fiind profesor universitar la Brăila, Râmnicu Sărat și Cernăuți. În 1940 este transferat la Universitatea din București, fiind epurat în 1947 în urma refuzului de a-și "schimba ideile și a preda marxism".
Debutează cu versuri, în revista "Vieața nouă" în 1918. Din 1927 a început să publice lucrări pedagogice de referință, între care "Educație și ideal" și "Pedagogia generală". A fost fondator (1931-1938), director și colaborator al "Revistei de pedagogie", una dintre cele mai importante publicații de specialitate din acea perioadă.
Constantin Narly a avut o contribuție esențială la dezvoltarea pedagogiei românești moderne, susținând că educația trebuie să formeze nu doar oameni bine pregătiți profesional, ci și caractere puternice, ghidate de valori morale.
S-a stins din viață la 6 iulie 1956, la București.
(diferite surse)
