plec! hai şi tu cu mine! eu nu mai stau aice nici o secundă! gata! mă duc, orice s-ar zice! m-am săturat de locul acesta plumburiu, de ceastă vălmăşeală! mă duc să nu mai ştiu! plecăm pe întuneric, în zori, încet, spre zare, să nu ne vadă lumea rea şi clevetitoare! să vezi ce liniştire ne-aşteaptă, dacă vrei să mergem pân-acolo, printre salcâmi şi tei! ieri m-am uitat la tine şi-am dat în lăcrămare: abia mai stai, bătrâne, aici şi pe picioare! mi-i milă de pre ...

Am pus pe foc atâtea lemne de Vioară, fără să am vro Îndurare, vreun Regret... mereu-mereu l-aud pe nenea Stradivarius cum lăcrămează şi mă roagă, poate cred că am lăsat fără cântare tot Pământul, fără măcar un sacrosanct mi-re-la-sol... iar Viitorul va să umble printr-o Lume cu snobi... cu fiare... şi cu tot Trecutul gol! Aud şi-acum cum văpăierea de atuncea înfăşura-n cenuşă Tot, încet-încet: şi tril şi scâncet şi plânsoare-ntru nădejde,  horă şi sâ ...

nimic în plus, nimic în minus... chiar nimic nu se ascunde în secunda următoare, e-un fel de gol fără măsură, fără timp, e-un fel de tot certificat prin contra/stare! e-o aşteptare-ntr-un zadar surd, orb şi mut, fără păcat, fără vro lege ne/curată, fără trecut, fără prezent şi viitor... în care nimeni nu soseşte niciodată! e ca şi cum s-ar întreba fără răspuns, ori s-ar răspunde fără nici o întrebare... definitiv murit exact când e născut nedefinit, care s ...

Te rog să mă chemi la un ceainic/ umplut cu pălite amare, să vezi ce dulceaţă se face/ în ochi lăcrămaţi de mirare! Te rog să mă chemi la o carte/ umplută cu zmei şi cu zâne, să vezi făt-frumosul din lacrimi/ cum vine în vis... şi rămâne! Te rog să mă chemi la o vorbă/ de dus şi adus în aminte cum plânge (pe crucea iubirii)/ poetul golit de cuvinte! Te rog să mă chemi la o cană/ cu apă din sfânta fântână săpată (o viaţă întreagă)/ în ţărnă şi-n li ...

îţi dau cuvântul meu cel mai frumos dintre toate cele dumnezeitoare: mă duc la tine până atunci şi până acum... jur pe toată copilăria mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai curat dintre toate cele purificatoare: te aştept să vii până atunci şi până acum... jur pe toată rătăcirea mea de onoare! îţi dau cuvântul meu cel mai dulce dintre toate cele amare, amare, amare: văz duhul tău în cer şi pe pământ... jur pe toată resemnarea mea de onoare! îţi dau cuv ...

(!) văzut şi citit printr-această/ celestă lentilă... convexă,nemernicul haos îmi pare/ normal, serios, fără teamă,izvor de iubire, prieten,/ focar de alean şi tandreţe...şi parcă suntem în aceeaşi/ clipită eternă de-o seamă,şi parcă mă duce cu gândul/ că suntem aceluiaşi centrufricoşi tributari şi ostatici,/ închişi cu (des)credere pentruvroirea de-a fi apriorici,/ de-a fi paralei antonimici,de-a fi paraleli cu abstractul,/ departe de smirnă şi slavă,aproape de z ...

ascult cum se scutură liniştea-n cerde-atâta uitarecum tremură sufletul meu efemerşi ţie nu-ţi pareoleacă de rău şi de trist şi de dorpe urmele melerămase-n ţărână să vezi cum cobor                                  cu ochii la stelesă vezi câtă zgură să vezi cât nimicn-atâta văpaies-auzi cum lumina se zgâlţâie-n frigşi cum se îndoaieşi cade cu gâtul pe-un unghi ascuţitşi tace şi moareaşa cum se scutură liniştea-n schit   � ...

S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar! Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău! Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod, dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot! Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt - atât a mai r� ...

A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost, mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost! Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât, cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n och ...

Motto: ”știu că nu știu nimic, și nici măcar atât” (Socrate) La început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede - apoi, distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare, şi iar şi iar... (ne)rod, (ne)drept:/ sămânţă de Continuare! Sigur că da, sigur că da:/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus... Maica (într-un Rost)/ era (şi ea) printre Cuvinte!Târziu, devreme... (nu mai ştiu).../ printre balade ...