Uneori, realitatea se deschide în fața ta ca o ușă pe care n-ai vrut s-o deschizi. Știi că în spatele ei e mizerie, dar speri, naiv, că poate nu e chiar atât de rău. Și totuși, o forță tăcută te împinge înainte și, când intri, te izbește mirosul rânced al unei societăți care s-a obișnuit să pună fundamentele unei case pe hârtii lucioase, cu sigle sclipitoare și cerneluri care nu rezistă nici măcar la lumina unei întrebări simple: „Tu chiar ai învățat acolo?� ...