Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de la rostul lor. Însoţit de imaginea acestui ţugui imposibil de uitat, dar şi de imaginea bătrânului de care mă despărţisem oleacă mai înainte, mă las la vale...şi nu-mi pot struni ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) stai mai încet şi dă-te mai încolo –vreau să te văd cum te-am visat,să nu mi se pară că te grăbeştişi că am ajuns la pomul lăudat (!) (!) desigur, nu cred că te duce gândulpână la limita visului meu,să afli cum eşti şi ce fel mă doareÎNDEPĂRTAREA TA DE DUMNEZEU (!) (!) și nu cred că vei şti vrodatăcâtă răbdare a fost până la visşi câtă renunţare era să fiedin pasăre în pasăre, din cais în ...

Uite-aşa, mă las la vale, acasă, mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor! aştept să vină să mă ia, adică! dacă trebuie, trebuie, nu? să fii şi tu lângă pat, da? vezi cum faci, poate nimereşti chiar oleacă mai înainte de a-mi da sufletul, că vreau să vă spun ceva, şi ţie, şi nepoţilor mei, şi la toţi ţâncii şi la toate ţâncele din sat! nu cumva să credeţi că-i vorba de minciună sau tângă! e vorba despre ceva frumos, ca să vă ajute să (nu) mă uitaţ ...

Din colecția „Cele mai simple poezii găsite în așteptare” Nu visez, nu mă joc – poţi s-ajungi şi să vezi – este ea, în sfârşit – n-am crezut că mai vine – uite-o, umblă pe deal şi tot cată încoace: cu părere de rău?! cu părere de bine!?   Stai şi tu? stai şi tu, frate fluture? stai? stai şi tu, vreau să fim amândoi când această doamnă fără cusur va să fie la poartă şi-o să vadă cum stăm pregătiţi la fereastră!   Va s-ajungă aici cu părere ...

Toată viaţa, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moş Gheorghe a clefăit mii şi mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculţ decât încălţat. Sigur, umbla şi încălţat cu opinci, că altceva era greu de găsit şi, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii şi mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul şi pădurile. La vreme de sărbătoare şi de alean, cu astea învârtea o horă şi o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou.. ...

Din colecția „Cele mai simple elegii rămase tablou” (!) și chiar îmi luasem gândul de la ea,chiar mă bucuram că dispăruse,chiar începusem să nu mai scriucereri de vis şi versuri n-ape duse (!) (!) și chiar ziceam că sunt foarte fericit,chiar prea fericit şi prea uşor,aşa, ca într-un paradis inutil,unde nu există nici un îngerivor (!) (!) și chiar treceau pe lângă mine tot felulde păsări şi animale aiurite –plictiseala dăunează grav sănătăţii –aud...şi b ...

Şi, din nou, coniacul mare se face coniac din ce în ce mai mic, berea mică e gata de mult!...Şi, uite...(splendoarea-i cu plete din ce în ce mai lungi, cu sâni din ce în ce mai ademenitori sub dantelăria mătăsoasă, şi cu ochi din ce în ce mai mari în cuibarele miraculoase ale luminii)...ce fel se uită la timpul şi la spaţiul pe care-l ocup lângă ea! cât de frumos îmi studiază alcătuirea! nu-i vine să creadă că eu, timidul care i-a dăruit atâta poezie, sunt în stare s ...

Sigur că da! arde şi ne dispreţuieşte!...cum să nu ne dispreţuiască şi să nu se uite la noi, aşa, de sus, de pe rug...dacă avem, însă nu ne mai ajunge? dacă suntem, însă credem că am plecat? dacă îl ţinem de coarne, însă urlăm că-i ciut? dacă ne tocim genunchii prin biserici, însă umblăm cu baltagul sub sutană? dacă ne plângem de plictiseală, însă scuipăm mirarea în ochi? dacă hodorogim că, iată, ce femeie estetică stă lângă noi, însă declarăm proste ...

Din colecția „Cele mai frumoase elegii rămase tablou” Motto: "tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc.             tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal.             şi mai demult, tot mai demult/ mă pregătesc de început:             eram pe unde nici n-ai fost/ – ştiu toată moartea pe de rost"                                                          � ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:„de când nu mai ştiu de maria,/ bat zilele paşii pe loc,  mă uit la icoana-i şi-mi spune/ să tac, să pun lemne pe foc”                                                                (Iolanda Cremene)Maria, rază perpendicularăpe diametrul sufletului meu,mi-a desenat pe geam lumină chioară,să nu văd calea către Dumnezeu! Am vrut să-i dau puţină î ...