Consideraţiuni şi motivaţii de Viaţă şi de Moarte m-au determinat să umblu prin jurul clădirii fostei halte Docăneasa, aflată pe linia ferată Galaţi - Bârlad, dincolo de Tălăşmani, după ce laşi în urmă feericul târg Bereşti şi treci prin cel mai lung tunel din România!
Clădirea despre care fac vorbă aici (cum sunt şi alte multe clădiri specifice de pe aceeaşi rută şi de pe alte rute din Ţara lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul) e o ruină! Nu ...
Semn de carte (psalmul i/realităţii precare)
Luni, 01 Septembrie 2025 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Pe dealul meu cu flori de câmp te scriu încet,ca pe un Psalm... şi te păstrez ca pe-un Secret,şi te citesc şi te-nţeleg:numai cu tine sunt Întregşi numai tu mă-nvredniceşti să nu mai credcă n-am să fiu ce nu mi-ai spus, dar ai lăsatun Semn de Carte şi un Semn de Ne/Uitattot mai adânc, tot mai adânc,în ochiul drept şi-n ochiul stângşi-n ce-am ştiut că nu-i nici Strâmb şi nici Păcat!Pe dealul meu cu flori de câmp aştept mereuşi tot mă rog şi tot mă sui la Dumnezeu, ...
Ieri, după cum ziceam, cam pe la zece ore şi douăzeci de minute, când clopotele bat pentru sfârşitul Utreniei şi când popimea serioasă se pregăteşte să oficieze slujba pentru Denie, a venit Toamna! N-a venit cu trenul de Iaşi-Bârlad-Galaţi! A venit cu vântul dinspre Siberia! Şi cu acreditare semnată de Serghei Esenin a venit! A venit, dar n-a fost lăsată să intre în Galaţi! Au oprit-o nişte hahalere în bariera Traian! Au oprit-o, au cercetat-o, au percheziţionat-o, au i ...
GLISSANDO (contemplare cu d/efect întârziat)
Sâmbătă, 30 August 2025 00:01 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Un fluture de toamnă, rătăcit, erou târziu în efemeritate: alb în zigzag, printre deşertăciuni şi printre resemnări ne/vertebrate, un fel de-a fi năuc şi temerar, naiv cu nota zece la purtare, un gest al vieţii, ultim, delicat, aşa, ca o batistă-n fluturare! [ce pur şi simplu-ntr-un aiurea trist sub talpa toamnei ne/câştigătoare!] Şi într-acelaşi strâmt jur-împrejur parcă-i din ce în ce mai mult afară, şi timp şi loc mai larg în efemer, să văd cum veştejirea î ...
Colegul meu de şcoală, de bancă şi de viaţăse duce-acum, spre zare, spre dincolo de zare,se duce după neguri şi după timp şi vreme,sub lut, sub dumitriţe, sub lege şi-ntâmplare!
Se duce să găsească o lume mai curată,cu sufletul mai tandru, mai demnă-n cele toate,mai naltă şi adâncă-n blândeţe şi-n smerire,cum credem că ne-aşteaptă n-acea eternitate!
Se duce să-ntâlnească învăţătorii noştri,părinţii şi colegii plecaţi mai înainte,plecaţi să pregăteasc ...
Odinioară... cineva zice că vine Toamna! Cică vine imediat! Cică dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuzi ...
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”. TRATAT de TĂCERE (dosarele XYZ)
Joi, 28 August 2025 00:01 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Nimic de zis - într-un acord minorşi-ntr-o secundă, Alfa şi Omegabolborosesc şi clocotesc şi spuntot ce n-a spus, în veac, Bibliotecatuturor celor Lumi care au fostne/vertebrate şi ne/putincioase,ne/drepte, ne/atinse de blestem,ne/demne-n chip şi fel până la oase![şi-abia-i la Început, când nu se ştiece (nu) va fi de-acu-ntr-o Veşnicie!]Nimic de zis - un dezacord minor,cu Alfa şi Omega-ntr-o secundă,desprinde şi cuprinde tot ce (n)-auştiut/avut s-ascundă, să n-ascundătoţi ...
Mi s-a dat şansa/norocul de a le vedea o dată, numai o dată, pe luciul unui lac uriaş, în mijlocul unei păduri din mijlocul unui oraş din mijlocul unui continent din mijlocul unui pământ... din marginea unei galaxii! Erau multe, foarte multe! Negre şi albe! Într-o tăcere desăvârşită! Aşa, ca într-un ritual al dumnezeirei pe cale de dispariţie! Aşa, ca într-o procesiune a ultimului miracol existenţial! Aşa, cum numai singurele fiinţe ale candorii universale (mai) ştiu să ...
Ne/aşteptat... se-nclină, se-ndoaie şi se strâmbăcorect, pe ne/simţite şi până la oprire,îşi pierde răsuflarea, se-ngroapă-n Sine, tandru,anticipând Latenţa din care-o să-(şi) inspirealt Început... şi altă (parcă aceeaşi) goanăspre-afară, unde-ntruna-ncolţeşte Ne/Sfârşitulşi unde se frământă triumful Amăgirii,sub Semnul unui Unu... (zis nenea Mucalitul!)Ne/sinchisit... porneşte-(n) Ideea că (se) suie,pogoară, stă, clamează, scrâşneşte, râde, plângepe um ...
Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat...şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!...Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are...şi cică are ceva la inimă...sau, mă rog, cică-i li ...