eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ lângă un pocal cu vin sfinţit într-o toamnă pentru care toate/ uşile candorii se deschid, pentru care porţile iertării/ nu se mai închid o viaţă-ntreagă şi o moarte-ntreagă, pentru care/ cred că vecinicia nu e joacă !   eu te-am adorat ca pe-o bacantă/ albă, într-un dans tulburător, printre smirne, amfore, potire,/ printre zei care mai ştiu ce vor într-această lungă-ncrâncenare/ printre curăţie şi păcate – să le dai un strop de ...
Sunt gata, aştept, stau la poartă,/ cuminte, cu ochii pe zare, cu sufletul plin de nădejde,/ cu gândul că nu mi se pare nici bună, nici rea, nici amară,/ nici dulce - de ce nu se vede? de ce nu s-aude? nu ştie/ că tare mi-i foame şi sete şi dor de adâncul şi naltul/ tăcerii din braţele sale întinse mai mult decât vremea/ şi timpul uitării totale? Sunt gata, aştept, stau la poartă.../ şi oare de ce nu mai vine? târziul surâde sardonic/ şi dă negreşit peste mine, s-aşt ...
Cu ochii pe Cerc, să nu scap din Vedere lungimea care-i sprijină învârteala între Minus şi Plus Infinit, continui Alergătura într-astă Joacă şi mă tot întreb: ce se întâmplă cu Aria Copilăriei, dacă piere cel care l-a făcut pe Învârtitor, dar şi pe Învârtit? Ce se întâmplă, dacă În/Cercuirea şi În/Cercarea vor să tacă? Pe mine a-nceput de mult vreme să mă doară sufletul şi gândul că această rotundă/dumnezeiască Jucărioară rugineşte azvârlită în Uit ...
Maria s-a mutat într-o dimineaţă, fără să lase în urmă nici măcar adio, m-am trezit fără ea în odaia plină cu poezii, n-aş fi lăsat-o să plece şi i-aş fi spus: de ce pleci, Mario? Am alergat încolo şi încoace, în sus şi în jos, înainte şi înapoi, şi am strigat-o şi am căutat-o cu gândul că poate o ajung şi ne întoarcem sau continuăm drumul amândoi, însă nu mi-a răspuns, şi nu am aflat-o nicăieri între soare-răsare şi soare-apune, între cer şi pămân ...
(!) te salut, marie cu miozotis... te salut şi te rog mult să-mi spui ce se ascunde în ochiul tău crud? ce se ascunde la sânul tău ademenitor, de toţi proştii şi toţi deştepţii se apropie şi muşcă şi mor? (!) te salut, marie cu miozotis... dar nu-nţeleg nici cu preţul vieţii ce cauţi tu pe câmp când cerul întreg te cere în braţele lui fermecătoare, unde nici un prost şi nici un deştept în veşnicie nu moare? (!) te salut, marie cu miozotis... şi te rog: în veac de ...
Încerc să mă vindec de tine...ş-aduc/ leacuri şi smirnă din ţări depărtate,/ şamani să-mi descânte sufletul năuc/ şi rătăcitor printre umbre de cai şi păcate!   Încerc să mă vindec de tine...şi tac,/ usuc (în cenuşă) cuvintele tale.../ vioara se-ntoarce tăcută-n copac:/ cel din care-ai cioplit-o cu mâinile goale!   Încerc să mă vindec de tine...şi sap/ la rădăcina cuvântului care poartă/ numele tău, poate-mi intră în cap/ că timpu-i pierdut şi că vreme ...
(!) toamnă crizantemătoare,/ toamnă crizantemireasă, vino şi la mine-n suflet,/ vino şi la mine-n casă, vino să-mi aduci osândă,/ nu cer milă, nu cer voie să mă laşi, fără durere,/ pe corabia lui noe (!)   (!) toamnă crizantemplieră,/ vrei să-ţi fiu crizantemire? vrei să pierd-câştig turnirul/ doar de dragul dumitale? voia ta-mi este poruncă,/ vorba ta-mi este psaltire, ochii tăi mi-s, totdeauna,/ două geamuri catedrale (!)   (!) toamnă crizantemporală,/ toamnă cri ...
(!) şi dacă vrei să mă asculţi,/ ai să-nţelegi de ce nu-mi pare că steaua ta s-a răcorit/ şi steaua mea nu mai răsare de când aştept (fără preget)/ să vină trenul cu mătăsuri - şi trupul plin mi-i cu sfârşiri/ şi sufletul mi-i plin cu păsuri (!) (!) să vină trenul cu mătăsuri/ pentru-mbrăcare de mireasă visată drept, râvnită mult/ şi dusă-n braţe pân-acasă, până-n ograda cea cu tei/ frumos cât mirele... şi până la steaua mea-nflorit şi nalt/ cum poate ...

Să nu dea careva alarma

Vineri, 26 Noiembrie 2021 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
* Carevasăzică, a intrat în pâine Guvernul Ciucă. De astăzi, va fi dată responsabilitatea jos din pod, nu mai merge faza cu armata, deoarece premierul e civil, a uitat anii de cătănie și chiar pare că pozează în cel mai civil dintre civili. Până când ne va da cineva alarma. Sper să nu facă omul de la Cotroceni vreo glumă, cu toate că umorul și Klaus Iohannis n-au făcut niciodată cunoștință. Deși asta poate să sperie. * A vorbit ieri șeful ăl mare, simțea nevoia să ...
Uită-te în oglindă şi vezi ochii care te-au privit ultima dată: nu-i aşa că sunt verzi şi amari ca pelinul pe care l-am cosit când erai suferindă? şi ţi-ai tămăduit rănile sufletului pedepsit să (nu) mai vadă frumuseţea păcatului dintre minus/plus infinit şi farmecul uitării când (nu) (se) mai poate înflori salcâmul nostru osândit la o mulţime de singurătate? Uită-te în oglindă şi spune-mi dacă vezi ce verzi sunt lăcrămările ochilor mei rămaşi la tine când ...
Pagina 1 din 247