S-a transformat în discotecă şi apoi în primul mall al Galaţiului, după ce, înainte de Revoluţia din 1989, fusese Casa de Cultură a Tineretului din Galaţi, construită din bani publici şi sponsorizări ale marilor firme de stat. De atunci, clădirea cunoscută drept Casa Roşie şi-a schimbat de mai multe ori proprietarul, iar viitorul său este incert.
Casa Roşie de pe strada Siderurgiştilor, cândva o emblemă a acestei zone a Galaţiului, poate reprezenta, la ora actuală, imaginea eşecului comercial în cel mai adevărat sens al cuvântului. Clădirea zace părăsită de ani de zile, a fost adăpost pentru boschetari şi raiul câinilor fără stăpân, iar din clădirea în care s-a construit primul mall al Galaţiului se mai văd acum doar geamurile (care e de mirare că au rămas întregi), scheletul fostei intrări şi o suprafaţă coşcovită de soare, ploi şi furtuni. Asta, din faţă, pentru că dacă mergi în spatele clădirii, vezi cum gardul care o împrejmuieşte a fost rupt în mai multe locuri, astfel că numai cine nu vrea să intre aici nu intră.
Se poate vedea cu ochiul liber că preluarea de către privaţi a unui obiectiv care a avut odată rol cultural şi educativ nu a fost nici pe departe cea mai fericită idee pentru fostă Casa de Cultură a Tineretului din Galaţi. Aceasta a aparţinut mai întâi organizaţiei UTC Galaţi, apoi a fost dată Fundaţiei pentru Tineret. Conform surselor noastre, clădirea este acum în litigiu şi se pare că firma care ar deţine-o este în reorganizare. Sunt şi zvonuri conform cărora clădirea ar fi fost cumpărată de o importantă firmă gălăţeană cu afaceri în domeniul alimentar.
Un proiect premiat de Uniunea Arhitecţilor
"Casa Roşie a fost a tineretului gălăţean. Banii cu care s-a construit Casa de Cultură a Tineretului au provenit de la cotizaţiile uteciştilor din Galaţi, care erau mulţi, pentru că aşa se făcea pe vremea aia, cu banii de la Şantierul Naval, Combinatul Siderurgic şi Trustul Horticol, care au sponsorizat. Așa s-a făcut Casa Roșie. Deci, este un bun public al oamenilor din Galați. Proiectul l-a făcut celebrul Mac Popescu, de la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu". Clasa lui a avut ca proiect de diplomă proiectul de la Galaţi, proiect care câtigat locul I pe ţară şi a fost apoi premiat de Uniunea Arhitecţilor din România", ne-a spus Marian Filimon, preşedintele Patronatului IMM-urilor Galaţi.
"Casa Roşie a avut rol cultural, a avut o sală mare de spectacole, era cea mai modernă din România şi a fost dotată cu scaunele şi difuzoarele aduse de la Sala Palatului, când aceasta s-a renovat. Mai erau o mulţime de alte săli, unde se făcea pictură, săli de lectură, bibliotecă, ateliere de creaţie, deci era pentru tineretul gălăţean. După Revoluţie, o mână de emanaţi - aşa-zis revoluţionari, şmenari, cum s-a dovedit pe urmă - s-au trezit că nu mai era nicio autoritate, că era o disoluţie a statului şi a instituţiilor statului, şi s-au instalat ei acolo. Şi i-au cerut lui Petre Roman să li se dea lor Casa Tineretului, iar Petre Roman le-a dat-o. Iar ei au vândut-o. Casa Tineretului s-a revândut, s-a făcut acolo mall, s-au făcut cârciumi... Asta au înţeles ei după Revoluţie, că nu mai avem nevoie nici de cultură, nici de educaţie, nici de spaţii pentru tineret, că avem nevoie de hoteluri, de cârciumi, că avem nevoie de mall (pentru că acolo s-a făcut mall, cu nişte capete de lei la intrare şi care era cel mai scump din Galaţi). Casa Roşie s-a revândut până i s-au pierdut şi urmele, oamenii s-au căptuşit cu banii şi uite-aşa s-a produs un jaf, printre alte sute de jafuri produse la Galaţi, prin care un spaţiu destinat culturii şi educaţiei a fost mătraşit şi transformat în ceea ce ştie tot Galaţiul la ora actuală.
Organele statului şi cei care trebuiau să vegheze la respectarea legilor în statul România de Galaţi n-au funcţionat niciodată şi nu s-au băgat, cum nu s-au băgat în multe altele, fiind de fapt părtaşi la toată această chestiune. Era bunul nostru, al tuturor. Cum să dai cuiva şi să ajungă proprietate privată, din mână în mână, prin şmenuri şi recumpărări, un bun care a fost al gălăţenilor, făcut din cotizaţiile tinerilor, din contribuţia şantierului şi a combinatului, a trustului horticol? Era bunul obştei!", a mai spus Marian Filimon.
