Am aproape o viaţă de când n-am mai desenat nici o vorbă, nici măcar o literă pentru tine, doamna (mea) Ta! Mă grăbesc să-ţi cer şi să te conjur să-mi dai iertare, să-ţi prezint toate scuzele şi să fii îngăduitoare cu eu(l) meu fizic, psihic şi chimic... şi oricum o mai fi acest imbecil/impertinent atomic imaginar în/din ceastă carcasă pe care o mut de colo, colo... uite-aşa, cum am mutat-o şi atunci, când am venit să te cer ori să te răpesc în noaptea aceea cu lun ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ce să scriu cireşelor amare/ din livada fără pasul ei?ce să scriu când poamele-i duc dorul/ şi se suie în salcâmi şi-n teişi o strigă, însă ea n-aude,/ că-i plecată-n jos, de mult, de-atunci,când cireşul era mic şi singur/ şi făcea privighetori şi cucişi o aştepta să se întoarcă,/ dacă nu degrabă, mai târziu,când se coc cireşele amare,/ să-mi şoptească ce şi cum să scriu?e târziu... nu crede că mai vi ...

De regulă, încă din vremurile şi din timpurile copilăriei, îmi găsesc singur răspuns la întrebări mari sau mici, banale sau importante, negre sau verzi. Nu aştept să se scarpine Providenţa sub fes şi să-mi vândă/turuie nu ştiu ce baliverne despre geneză şi despre cum karma ia cuţitul de la brâu şi-mi crestează, zilnic, lenea şi hărnicia pe răboj. Spre exemplu, când nu plouă, nu mă năpustesc la Sfântul Ilie, să-l descos şi să-l muştruluiesc, nu umblu cu paparud ...

Din colecția "Cele mai clare poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou" (!) lasă fantomele în pace.../ e dreptul şi menirea lorsă umble (prin vremelnicie)/ ca nişte veşnice ideidespre nimic şi tot, să pună/ hohotul tău în "la" minorsub ghilotină, să te-nveţe/ "memento mori", vrei-nu vrei (!) (!) știu că nu-ţi place eleganţa,/ nici înălţimea lor în visşi în aieve, şi ţi-i frică,/ şi tremuri ca un piţigoi,şi-ţi pui lăcate la iubire,/ la ochi, la sufletul închis,l ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" înjură şi aşteaptă şi-mprăştie blesteme,de domnul şi de doamna şi de altar înjură –blestemele-s cu flăcări şi chinuri şi urgie,otrava-i curge-n valuri pe ochi, pe nas, pe gură ! şi câtă nerăbdare l-încearcă n-aşteptareşi-i clocoteşte-n carne şi-n oase şi în sânge –vrea repede să(-i) vină în huietul mulţimii,s-o vadă – umilită – cum geme şi cum plânge ! de când se pregăteşte pentru această zi ...

Da, nene pârcălab, locuim pe drumuri! Nu crezi? Vino şi te uită! Exact cum îţi scriam ieri, avem domiciliu mobil pe Oltului! Aici ne târâim zilele şi nopţile! Aici facem foame, suportăm "grija" celor care ne "iubesc" ori primim înjurăturile celor care ne urăsc! De-a lungul şi de-a latul cestui domiciliu ne purtăm jigodia şi jaba, ne rugăm la Dumnezeul nostru şi ne hrănim cu speranţa că într-o zi veţi aplica legea aceea legată de noi! Nu numai voi aveţi Dumnezeu! Avem ş ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) nu mai rezistă printre gunoaie şi blesteme,printre indiferenţa şi scuipatul omului modern,nu-i mai suportă pe cei care se dau cu aramă pe faţă,nu mai poate fi Cenuşăreasă,e gata să plece oriunde şi oricând,însă n-o mai vrea şi n-o mai strigă nimeni la poartă,chiar dacă-i din ce în ce mai frumoasă (!)(!) unii au declarat-o indezirabilă,alţii au declarat-o inumană,şi unii, şi alţii au trecut la ură, huiduial� ...

Mă prenumesc Turturel. Turturel... şi-atât. Eu n-am nume. Pentru că nici părinţii mei n-au. N-au avut, adică. Fiindc-au murit. Au fost ucişi după ce m-au făcut pe mine, pe sora mea şi pe fratele meu. Cu ghioaga i-au ucis nişte monştri cu suprafaţă umană. Trigemeni au ştiut să plămădească ultima oară. De ce mi se spune Turturel? Deoarece pe mama o chema Turturica şi pe tata îl chema Aurel. Şi naşii mei de botez, nişte deştepţi  contagioşi, au tăiat "Au" de la Aurel ...

Domol (sau brusc) drumul face la dreapta... (îmi amintesc o întrebare pusă de Învăţător, demult, la ora de gramatică/sintaxă: "Ia spune, elevule, dacă ştii, ce face drumul la dreapta?")... Desigur, trebuie să ştiu. Dacă nu ştiu, se numeşte că nu am învăţat. Şi, dacă nu am învăţat, iau pasul şi lovitura. Adică, la fiecare pas câte o lovitură. Lovitură didactică şi pedagogică, mai mult vorbită decât făptuită, mai mult teoretică decât practică. Mai mult un fe ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) mă dau din adânc mai adânc - mi se pareprea lung şi prea lacom cest Jos Vertical,prea cinic şi gol să mai spun că nu doareUitarea rămasă năucă pe mal (!)(!) nu-i nimeni pe margini să-ntindă o mânămăcar de adio - răspuns la-ntrebare -cobor... se aude Uitarea stăpânăeternă pe TOT ce-i NIMIC în MIȘCARE (!)(!) mă sui din înalt mai înalt - mi se pareo bestie strictă cest Sus Vertical:n-aude, nu vede, nu cere iertareU ...